In bunul spirit al concursului initiat de Chinezu, si anume Ghici Romania mea, va invit sa imi spuneti care este locul din fotografie. E in Romania, relativ aproape de Bucuresti – atat stiu despre coordonatele ei. In schimbul informatiei exacte, prezentata cat mai interesant de catre comentatori, unul dintre ei va castiga o tura cu baba mea prin Bucuresti si/sau imprejurimi. Iar daca acea persoana stie si ocazia cu care este facuta poza (eu o stiu!), facem o tura impreuna chiar pana acolo, pentru fotografii; ma gandesc la luna octombrie, ca sa gasim aceleasi culori pastelate.

Hai cu spor spre viitor(ul apropiat)!

• surprind diferentele de care aminteste Adrian chiar intre Mercedes-urile mele, pe doua planuri:

1. Pe strada. Am trei bucati Mercedes pe care le detin sau folosesc, toate trei impecabile/admirabile, dar una are 30 ani, alta 16 ani, iar ultima 13 ani. Cand sunt cu cea de 30 ani, pe de o parte respectul celor din jur este aproape egal cu zero; pe de alta parte, un procent infim din participantii la trafic (probabil cei pasionati de masini clasice) imi acorda un respect maxim, pentru ca masina arata superb, deci vor sa se uite la ea mai atent si sa converseze cu mine. Sunt sigur ca acelorasi oameni (care imi admira tablaria de 30 ani) li s-ar rupe de mine sau masina mea daca ar fi un Logan, de exemplu. Cand sunt cu masina de 16 ani, respectul celor din jur este decent, masina impunand acest respect prin modelul in sine, fiind mai special/rar, si prin infatisare; doar imbecilii – care cred ca ajung departe fiind primii la urmatorul semafor – afiseaza lipsa totala de respect, fiind aproape sa imi zgarie bijuteria de nenumarate ori. Eeeeei, cand sunt cu matahala de 13 ani, prin clasa ei mult mai scumpa decat celelalte doua (chiar daca a ajuns un model oarecum decazut, existand doua versiuni mai noi ale aceleiasi clase), respectul se apropie de maxim. Toata lumea imi face loc, nu incearca nimeni sa faca pe smecherul, nu ma injura nimeni. E super fain de privit acest “spectacol”. Adaug un ultim comentariu: faptul ca am cutii de viteze automate ajuta mult la calmul meu propriu in trafic.
2. La service. Toti mecanicii sar in ajutorul meu cand apar cu matahala de 13 ani, ma ajuta dar nu se omoara cand sunt cu cea de 16 ani, si fac o fata de parca i-a lovit trenul cand le spun ca am probleme cu o Cobra – nu conteaza ca arata intr-un mare fel. RAR-ul la cea veche l-am primit doar fiindca arata bine, asta fiind singura exceptie in planul “la service”. Sunt dezamagit ca am un Mercedes clasic in Romania, lumea nu vrea sa ma ajute sa o intretin corespunzator, crezand ca sunt un sarantoc care nu are bani sa plateasca reparatia, sau fiindca s-au saturat sa repare Cobre iar banii nu conteaza.

• daca in masina ni se pare ca nu suntem tratati cu respect, stati sa vedeti cum e pe scuter!

Daca in masina ai patru laturi care crezi ca te apara daca intra un bivol in tine, pe scuter ai vax albina. Concentrez toate ideile mele pentru acest paragraf in vorbele unui amic care a inchiriat un scuter recent: “Am avut impresia ca toate masinile vor sa ma omoare”. Eu, care am deja oaresce experienta pe doua roti in Bucuresti, adaug ca uneori s-a depasit stadiul de “impresie” – chiar au vrut sa intre in mine! Bicicleta are cateva circumstante atenuante, in sensul ca viteza de deplasare permite evitarea unor situatii neplacute, sau cel putin reducerea impactului acestora.

Respect!

Cred ca o mare parte din noi, cei care suntem un pic pasionati de masini, ave(a)m nevoie la un moment dat de un vopsitor sau o vopsitorie auto de uber-calitate. Pentru ca in orasul asta, adicatelea Bucuresti, e greu sa ne pastram masina in stare cat mai buna. Cand ti-e lumea mai draga, se trezeste:

• un artist sa o zgarie cu cheia in lung si lat,
• vreun tampit sa ii dea un picior in aripa, sau
• vreun conducator auto (a nu se confunda cu termenul “sofer”) care schimba banda ca si cum toate ar fi ale lui, trezindu-se direct in fierul tau.

Din pacate, in ziua de azi nu se lucreaza tocmai calitativ in ceea ce priveste serviciile de reparatii si intretinere auto (cu niste exceptii, desigur). Iar dealerii Mercedes locali imi inspira mai degraba o lipsa de incredere, daca e sa ma iau dupa parerile colegilor din club. In plus, intotdeauna ai nevoie de ceva rezonabil in materie de costuri.

Mergand pe linia povestii, eram practic speriat de bombe, refuzand sa duc barele masinii mele la vopsit de frica unei executii potential proaste. Imi iubesc masina prea mult. Iar prietenii nu-mi prea recomandau o vopsitorie ca sa nu ii injur in caz ca… stiti voi.

Asadar, m-am hotarat sa il intreb pe un tip intalnit intr-un OMV intr-o seara, Florin C., care are cateva Mercedes-uri. Stiu ca are unul ca al meu, cu barele vopsite aici in Bucuresti, ca doar le-am vazut cu ochii mei si am fost impresionat. Mi-a zis de un “nea Ilie” de la Service Ciclop Giurgiului. OK, dar ca sa fiu eu sigur, l-am intrebat si pe mecanicul meu ce vopsitor imi recomanda. Mi-a zis de dl. Cristi Caramet, tot de la Service Ciclop Giurgiului – recunoscand in acelasi timp maiestria lui “nea Ilie”.

Ca sa scurtez povestea, “nea Ilie”, pe numele lui adevarat Ilie Marina, e un vopsitor cu o experienta de 25 ani, care face o treaba buna. E un tip oarecum flegmatic ca si caracter, dar dansul mi-a facut masina frumoasa, reusind sa treaca bine dpdv psihologic peste toate fitzele mele de tipicar, pardon… pasionat Mercedes: curatare perfecta a pieselor, pregatire ca la carte, cod de culoare exact, asta mai lucioasa, cealalta mai mata, s.a.m.d. L-am distrus cat a avut barele in lucru, sincer. Mai jos e rezultatul muncii sale, sectiunea prezentata avand cel putin trei defecte majore vizibile inainte sa ajunga la dansul, din care unul era o ruptura in partea de jos.

Executie perfecta: bara lucioasa, bandoul mat impecabil

Sunt convins ca si dl. Cristi Caramet este un profesionist cel putin la fel de calificat si pasionat de ceea ce face; l-am vazut muncind, dar nu m-a putut servi fiindca pleca in concediu. Nea Ilie tocmai se intorcea din concediu. Am avut “noroc” cu ploaia aia mare din 6 august 2009, care m-a prins la ei in hala; am avut ocazia sa vad oameni la munca pana seara tarziu, fiindca “banul se castiga greu, si trebuie muncit pana seara in fiecare zi, daca vrem sa avem ceva acasa”. Am aflat cat castiga chiar si in aceste conditii, si am fost dezamagit. Ii admir.

In concluzie, ii recomand cu drag pe acesti profesionisti si mai ales pe dl. Ilie Marina: munca acestuia o privesc si imi face mare placere zi de zi. Service-ul unde lucreaza, Ciclop Giurgiului, nu m-a impresionat in mod deosebit din mai multe motive, dar asta nu inseamna ca sunt necalificati.

Numarul lui de telefon este 0762.571.255. Sunati inainte, va intelegeti care e procedura de lucru, verificati disponibilitatea lui nea Ilie, ii spuneti ca stiti de la mine, s.a.m.d. Eu va rog un singur lucru: nu abuzati de el, fiindca e un om linistit.

Cam astea sunt masinutele principale la care am acces:

Cea din stanga e un Monster Truck electric de la HPI si imi apartine. Foarte tare jucaria, pacat ca eu inca sunt pe pack-urile (acumulatorii) originali, care sunt fara… passion. 35 kmh, come on! Ii vine si ei randul la upgrade. Problema e ca poti baga atat de multi bani in automodele incat sa fii (considerat) tampit de-a dreptul, iar eu incerc sa ma stapanesc.

Cea din dreapta nu e a mea, si e un buggy a carui brand il mentin secret deocamdata, care functioneaza pe baza de dragoste si nitro. Ca idee, cand exista timp sa fie servisata ca lumea si bani de piese bune, produce fenomene gen 0-140 kmh /3.5 secunde, avand o putere echivalenta cu ~1000 CP/tona – pentru connoiseuri. Am invatat tot ce s-a putut despre ea intr-o noapte, si de atunci am golit cateva rezervoare singur! Vreo doua intr-o parcare imensa pe asfalt, si vreo 3 pe terenuri off-road foarte nasoale. Incep sa invat secretele conducerii unui astfel de …bolid, chiar neasteptat de repede.

Sambata am fost in deplasare cu ele la Amara, unde se tinea Campionatul National de Automodele. Partenerii de drum au fost @bogdanpaun si @mihaim, iar @adrianpopescu ni s-a alaturat la fata locului. Fara sa doresc sa jignesc federatia in domeniu, evenimentul mie mi-a transmis ca acest sport are in Romania cateva maini de pasionati care au masini plus cunostinte in domeniu (fiindca de obicei au si magazin online), si mai putin public (adica trecatori atrasi de sunet). Priviti cum arata tribuna din care se conduc automodelele:

Stiu ca iti faci treaba din ea, ca e ieftina si nefiind un eveniment popular, nu are rost investit in ceva profesionist… dar totusi. Ce finantare poti spera sa obtii, de exemplu, daca vreun potential sponsor vede chestia asta? Ca sa nu mai intreb, ce public nou speri sa obtii. Am imbatranit si mai am de recuperat in alte capitole ale vietii, ca altfel m-as zbate personal sa schimb cateva lucruri.

Din observatiile mele din ultimele 6 luni, adaug ca mai sunt cateva sute de posesori de automodele care mai stiu cate ceva despre intretinerea lor. In plus, vad un mare potential – la pista din Tineretului se aduna foarte multi spectatori de fiecare data cand e actiune. Cultura pentru acest sport in randul publicului e ca inexistenta in acest moment – si cred ca o parte importanta din vina o are chiar federatia. Sunt curios ce eforturi de popularizare a acestui hobby depun, mai ales ca eu n-am reusit sa gasesc un amarat de site in care sa aflu de acest campionat – par example. Uite, cei de la Multirace au facut inca o pista pentru automodele in Pipera, din fonduri proprii.

Sper ca v-am trezit oleaca de interes pentru acest tip de hobby capabil sa produca o doza chiar buna de adrenalina, si va las sa priviti cateva zeci de secunde de curse. Nerecomandat, din pacate, celor alergici la praf si substante toxice. Ca mine.

Intamplator, sunt la fel de impatimit sa stiu ca de-abia se vinde cate-o masina zilele astea. Presimt o oarecare invigorare dupa prima veste referitoare la taxa de poluare. Nu-s tocmai sigur ca vor fi valuri mari, dat fiind faptul ca pluteste un sentiment de criza. Care se adanceste.

Apropo, azi mi-am platit taxa de poluare, vreo 24 milioane, iar frumosul meu Mercedes Benz coupe va primi permisiune definitiva de a folosi infrastructura infecta a tarisoarei noastre.

1. Esti in target-ul tzeparului daca si numai daca detii sau ai avut de vanzare o masina, pe autovit.ro, estimez eu.
2. Te suna un individ care dupa voce pare a avea in jur de 40 ani. De fapt, nu te suna. Iti da beep-uri foarte scurte. Numarul lui de mobil este 0723037416.
3. Il suni inapoi, lucru aproape garantat. El nu cheltuie un cent. Numarul pun pariu ca este o cartela reincarcabila.
4. Iti spune ca are numarul tau de la [scrie un nume aici]; n-are nici o importanta, totul e la nimereala. Aparent, ce bine ca ai o masina de vanzare, chiar iti stie modelul, dar nu asta il intereseaza. Are o intrebare pentru tine.
5. Te intreaba ca si cum s-ar ascunde sa nu il auda altii, daca vrei sa cumperi benzina sau motorina mai ieftina, cu 2.5 RON/litru. Tu raspunzi afirmativ, aproape sigur.
6. Iti explica procedura: vii pe la Regia de Ape in Crangasi, te intalnesti cu el, iti da bonurile, nu iti ia nici un ban. Totul pe premiza ca ii vei plati dupa ce bagi benzina, sa te convingi ca e pe bune. Cum nu o vei face, avand in vedere ca vrei si alta data?
7. Aranjeaza el discutia a.i. chiar inainte sa pornesti spre el, sa iti spuna ca a fost ocupat, ca n-a avut timp sa cumpere o cartela reincarcabila de 10 EUR pentru sotia lui, si te roaga sa ii cumperi tu, urmand sa va decontati cu bonurile. “Scadem din valoarea bonurilor pe care vi le dau”.

Continuarea povestii eu n-am mai trait-o, fiindca in momentul ala am dat un search pe Google dupa acel numar de mobil, unde am gasit un forum in care cineva il desconspira la fel cum o fac eu aici.

• Credeti ca bonurile omului sunt pe bune? Eu nu.
• Dar daca sunt date in consemn, iar cand te duci sa platesti cu ele, vanzatorii cheama Politia? Oops.
• Credeti ca timpul si banii consumati cu povestea vi se merita? Depinde.

Tocmai m-a mai sunat odata, dupa 3 saptamani de la ultima incercare, si s-a recomandat ca venind din partea altui prieten comun (inexistent, desigur), la care i-am dat-o fix peste nas.

FYI.

Aruncand cu privirea prin bloguri acum cateva zile, am descoperit la un coleg o reclama senzationala la Audi: 

Prima reclama pe care am inclus-o intre favorite acum mult timp inca mi se pare geniala si astazi:

Tot anul asta am vazut pe site-ul marcii, in sectiunea dedicata modelului meu favorit, urmatorul videoclip:

Nu stiu altii cum sunt, insa aceste reclame pe mine m-au miscat foarte, foarte mult la vremea cand le-am vazut. Parca m-a lovit trasnetul de fiecare data, pe bune. Masinile subiect ale reclamelor mi-au placut si ele, ca o iubire la prima vedere, inca dinainte sa vad reclamele. Reclamele m-au convins intr-un mod original sa cumpar produsul, sa mi-l doresc la nebunie. Simt ca n-am scapare, tot le cumpar intr-o buna zi. Asa cum, in ultimele 6 luni, au ramas in posesia mea sau s-au plimbat pe la mine masini pe care le doream de cand au aparut, gen Mercedes Benz W124 coupe, Mercedes Benz W140 coupe, Mercedes Cobra, Volkswagen T3. Majoritatea oamenilor nu inteleg de ce am “aruncat” cu banii in directia asta. Sa le dau un indiciu: pasiune.

Zic mersi ca mi se implinesc visele, indiferent de natura lor, unul dupa altul.

Aciea in Bucuresti ma confrunt cu o dilema. Am un Mercedes W124 coupe, o bijuterie pentru cunoscatori sau pentru ochii cu simt estetic, care se prezinta intr-o stare exceptionala. S-a pastrat 15 ani destul de bine, are kilometri putini s.a.m.d. In calitate de membru clubmercedes, care am vazut cateva exemplare pana acum, o pot clasifica ca avand o impecabilitate (exista cuvantul asta?) de 98%, nivel intalnit mai mult decat rar intre posesorii de fiare elegante.

Multumesc celui de Sus, locuiesc la curte, deocamdata fara garaj. Circul cu ea doar cand am de “carat” clientii care imi aduc castiguri cu miile, sau de placere. In rest, are norocul sa stea la umbra 90% din perioada zilei. Cu conditiile climaterice deosebit de previzibile care ne caracterizeaza, sta in Soare acei 10% din perioada zilei, sau o ploua destul de des.

Ma gandeam sa o parchez la pasajul Bucur-Obor. 300 RON/luna sau 13 RON/zi. Scump, nene – desi depinde cum privesti chestiunea.

Ce ar trebui sa fac a.i. sa ies cat mai bine din ecuatia asta? Cand ploua sau e Soare cu duiumu’, sa o bag la garaj cu plata la zi? Sau toata luna? Sau mai bine o spal repede (singur sau la o spalatorie buna de 10 RON in zona) dupa fiecare portie de apa de ploaie sau praf de Bucuresti?

Later edit: intre timp a avut ocazia sa fie parcata sub Obor timp de trei zile. A scapat astfel de vreo doua ploi aiurea si de soare puternic. S-a ales doar cu un strat finut de praf. Ma gandesc serios sa o pun acolo cu abonament. Banii sunt disponibili, dar ma streseaza pe mine ca raza mea vizuala nu cuprinde masina. In rest, am avut si eu ocazii, nu doar masina, precum cea de a constata ce se intampla daca o masina e fara garaj. Intra praf, pietricele, floricele, ramasite de tei si alte nebunii peste tot, chiar si in locuri ascunse de zeci de suruburi. Acum inteleg de ce pur si simplu recunosti o masina tinuta la garaj.

 

 

 

 

 

 

 

 

The owner also has a blog, but despite the temptation to create a link, I’ll let real fans discover it themselves, as I don’t want all “so-called” fans (read: amateurs) to disturb the man. Anyways, before you know it, it’ll be on Promotor tv show and in auto magazines, so relax. Enjoy these pics for now. I wish you could enjoy the sick sound it makes, as well. Notice the exhaust system?