M-am angajat sa ajut Romania sa creasca prin bun simt si responsabilitate, daca e sa explic pe scurt, asa cum zice Petrom in reclamele sale. M-am angajat sa fiu una din verigile care trebuie sa duca la un final fericit proiectul de Responsabilitate Sociala la care s-a inscris JCI Romania, si pentru care a obtinut finantare europeana. Voi fi responsabilul principal de implementarea proiectului in Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, adica judetele Mehedinti, Gorj, Dolj, Vilcea si Olt.

Aceasta regiune se pare ca este considerata cea mai slab dezvoltata din Romania, prin prisma volumului de fonduri europene alocate per total (nu in proiectul nostru) pe cap de locuitor: 258 EUR. In toata suma cunostintelor mele, aceasta zona este deocamdata, de asemenea, cea mai slab dezvoltata. Stiu foarte putine lucruri despre ea, am vizitat-o cel mai rar dintre toate – fapte care constituie motivul pentru care mi-am ales aceasta regiune, am vazut o oportunitate sa invat cat mai mult.

Detalii exacte despre proiect prefer sa dau intr-o postare dedicata, fiindca va fi un subiect asupra caruia voi reveni pe parcurs.

Hai cu spor spre viitor, ca e de munca trei ani!

PS: Stiu ca paragraful lung incepe cu vorbe mari. Dar consider ca fiecare pas mic, facut de catre cat mai multi dintre noi, contribuie la un rezultat bun.

Verificand despre ce este vorba, am constatat ca JCI a semnat un parteneriat cu ungurii care au inventat Raliul Budapesta-Bamako, prin care JCI are dreptul sa adauge la numarul total de participanti inca 10 echipaje proprii. Echipajele vin cu o masina, orice masina cu garda la sol inalta (s-a mers chiar si cu Dacia 1300!), trebuind sa strabata cei 8500 km ai Raliului, iar in acest timp sa se petreaca urmatoarele, lista nefiind completa:

• aventuri la volan intr-un traseu trans-saharian, cat se poate de real (si nisipos)
• lectii de viata maxime, experiente culturale unice
• intalnirea multor, foarte multor oameni noi, avand foarte multe nationalitati
• incercarea diverselor mancaruri sau bauturi specifice zonelor tranzitate
• vizitarea satelor din Africa, daruirea de ajutoare
• distrugerea multor stereotipuri
• intalniri de business (pe cat de ciudat pare)
• evitarea pericolelor care pandesc dupa colt (Doamne, multe sunt), s.a.m.d.

Am decis sa duc acolo o echipa romaneasca. Romania trebuie sa aiba contributie in acest proiect, asa cred eu. Si ma las batut doar dupa ce stiu ca am fost prezenti cel putin o data. De preferat as vrea sa fie in editia ianuarie 2011, iar din echipa sa fac parte eu, si inca unul sau doi romani. Am deja in gand un sofer aventurier (relativ usor de intuit, pentru cine ma cunoaste, de zis va zic mai incolo), insa sunt deschis la noi sugestii – de ce sa nu fim doua echipe, pana la urma?

Despre Raliul Budapesta-Bamako

E un fel de Paris-Dakar, doar ca e ceva mai lung ca traseu, si ceva mai ieftin, mult mai ieftin. Costul total al unei echipe, daca isi vinde masina cu care a participat in Bamako, este de 4.000 EUR, pentru doua persoane. Daca se intoarce pe roti, mai punem 2.000 EUR, cel putin. La suma asta se adauga 1.500 EUR, taxa de inscriere care trebuie platita pana in 30 octombrie 2010 (!!!), si costul unei masini un pic modificata pentru sahara, pe care sa o donam sau sa o vindem la licitatie acolo; masina poate fi fundrata, de ce nu? Scopul raliului este caritabil, fiind cel mai mare eveniment de acest gen din Africa.

In 2009 si 2010 s-au donat ajutoare in valoare de 700,000 EUR. A fost sapata o fantana de apa pura intr-un sat din Mauritius. S-au daruit un incubator, echipament de sterilizare si consumabile medicale unei clinici care lucra cu echipament preistoric intr-un loc sarac din Bamako. S-au ridicat panouri solare in sate, s-au donat biciclete femeilor care nu au mijloace de transport. Mai multe echipe au donat masinile lor (chiar si o ambulanta) unor sate, sau unor institutii de ajutor social. Povestea e lunga, extrem de emotionanta si de mare impact. In fiecare an, echipa cu cele mai bune rezultate de intrajutorare primeste Premiul Maica Tereza pentru Caritate. In toate acestea, JCI International pune oficial la dispozitie 20.000 de plase de tantari, plus echipele proprii care vor ajuta si ele in functie de modul cum se organizeaza

Si atunci eu intreb: doar cateva mii de euro pentru un impact atat de mare, iar noi sa stam deoparte??? Fac un apel catre toti cei care imi pot da idei (de bani sau chiar bani, feedback, impact realizabil, masina, reprezentare romaneasca, parteneriate, s.a.m.d.), sa o faca printr-un comentariu, sau prin twitter-ul meu, @sigheti. Ma gasiti si la telefon. Concret, acum caut 1.500 EUR pentru taxa de inscriere, ca restul le rezolvam noi pana in 3 luni de azi. Voluntari?

LATER EDIT:

Anul asta n-a fost sa fie, deci vom lipsi de la editia din ianuarie 2011 a Raliului. Insa ca sa ne recuperam rusinea, anul viitor se pare ca vom reusi sa trimitem poate doua, sau chiar trei echipaje! Yuhuu!

Am descoperit aceasta campanie pe Facebook, prin Juan Cajiao, fost presedinte AIESEC International (unde o succede pe romanca Gabriela Albescu!), chiar fost trainee AIESEC in Romania. Spunea el: “Ar trebui sa fie si un AIESECer acolo”.

Moment in care m-a lovit o chestie: in primul rand, se pare ca AIESEC nu este (inca) o voce puternica in UN, chiar daca este o organizatie foarte puternica in lume. Dar am realizat o diferenta majora intre AIESEC si JCI (Junior Chamber International). Cate organizatii din lumea asta ofera oportunitatea tinerilor sa mearga la Summit-ul UN, sa se intalneasca cu toti liderii lumii, sa vorbeasca cu ei – pe agenda – in fiecare an? Si oare de ce tocmai JCI??

Mda. Primul pas prin care poti intelege ce e cu JCI ar fi sa participi Conferinta Nationala JCI Romania.

Tineri Antreprenori este un proiect realizat de JCI Romania. Proiectul a fost pornit anul trecut de Tudor Maxim, de la Elevate. Sincer sa fiu, eu am crezut in proiect mai mult decat Bobby, dar n-am avut in prioritati sa ma implic, oricat a tras Tudor de mine. Si pentru ca oricine e “inlocuibil”, Tudor a reusit sa faca ceva foarte bun si cred ca toti cei care au fost implicati au avut o experienta foarte misto, care merita incercata.

Tineriantreprenori.ro, primul program de mentorat pentru viitori antreprenori

Junior Chamber International Bucuresti, filiala locala a celei mai importante organizatii mondiale de tineri antreprenori si tineri manageri (www.jci.cc), pregsteste în luna mai 2009, cea de-a doua editie a programului de mentorat pentru viitori antreprenori.

Proiectul se adreseaza tinerilor, absolventi de liceu sau de facultate, cu vârste între 18 si 35 de ani, ce au în plan înfiintarea unei firme în maximum 6 luni de la participarea la program sau care au înfiintat o firma cu maximum 6 luni de activitate pâna la data începerii programului.

Fiecare participant va avea un mentor personal cu care va petrece patru saptamâni la biroul acestuia din urma. Mentorii sunt tineri antreprenori care au înfiintat în ultimii ani start-upuri de succes în diverse domenii. Lista completa a acestora poate fi gasita la: www.tineriantreprenori.ro/mentori

Cititi tot comunicatul aici si mergeti sa va inscrieti.

We are. He didn’t live to see it.

Later edit: cautand ceva in calculator, mi-a sarit in ochi poza asta facuta la niste alegeri locale intr-un ONG pentru tineret.

Intre paragrafele mele preferate:

“Look around you at great leaders who you know or respect. What do they spend their time doing? They are infused with drive, passion, vision, commitment, and energy. They walk through the world dissatisfied with the status quo. They talk to anyone who will listen about the change they want to see the world. And they build a team and an organization that is empowered to make that change.

This is not about competition for resources, this is about increasing the size of the pie. We’ve seen an unprecedented growth in global wealth in the last two decades: there are currently 95,000 ultra-high net worth individuals in the world – people with $30 million or more of investable assets.4 On top of that, there are more than $60 trillion worth of investment assets in the market today, with an increasing amount of this money thinking more long-term about the big problems facing the world: energy and water scarcity, greenhouse gases, global commodity shortages, healthcare and education delivery, poverty alleviation…you name it.

The allocation of these resources matters.

Convincing the most powerful, resource-rich people you know that allocating some of their capital to the issues you’re addressing matters.

I’ve met too many nonprofit CEOs who say “I hate fundraising. I don’t fundraise.” If you’re being hired as a nonprofit CEO and the Board tells you that you won’t be fundraising, they’re either misguided or lying.

Tell them they’re wrong. Tell them that your job as a CEO is to be an evangelist for your idea and to convince others about the change you want to see in the world. Tell them that if this idea is worth supporting then they should jump in with both feet and support it with their time and money and by telling their friends it is worth supporting.

Spending your time talking to powerful, influential people about the change you hope to see in the world is a pretty far cry from having fundraising as a “necessary evil.”

I’d rather be an evangelist, a storyteller, an educator, a translator, a table-pounder, a guy on his soap box, a woman with a megaphone, a candidate for change. I want to talk to as many people as I can about my ideas – whether in person or in newsletters or on Facebook or Twitter or in the Economist or at the TED conference or at Davos – and capture their imagination about the change I hope to see in the world. “

De-asta imi plac mie, si ma implic in organizatii precum AIESEC, Junior Chamber International, MaiMultVerde, Salvati Copii si altele.