Ljubljana in 24 ore

Continuand linia inceputa in postarea anterioara, o sa va prezint parerile mele despre capitala Sloveniei, intr-un stil oarecum heirupist.

Situata la 27 km de aeroport, este accesibila in aproximativ 20 minute cu masina. Impresia initiala e ca intri intr-o tara europeana civilizata, si nu este afectata de cei cativa taximetristi de la iesire.

Vizita mea a fost destul de lipsita de reguli, adica am vazut orasul pe portiuni, de-alungul a trei zile. Per total mi s-a parut o amestecatura de Brasov, Berlin si Sighisoara.

Obiective vizitate

Am explorat per pedes zona istorica, cu Podul Triplu, Podul Dragonilor, case vechi, ulitze inguste (chiar asa le spune in limba locala, “ulice”), vanzatori de “lucruri” si amintiri, spectacole in strada, si Castelul Ljubljana. Cred ca celor doua poduri li se da o importanta mai mare decat au, mi s-au parut doar poduri un pic diferite de altele pe care le-am vazut. Toata zona e curata, renovata sau in curs de renovare. Apropo de asta, sa vedeti cum toti muncitorii sunt calare pe problema, fara supraveghetori numerosi intre ei.

E plin de oameni, biciclete, si zambete – fapt care m-a influentat mult in decizia subita de a-mi cumpara o bicicleta.

Castelul lor desigur ca e interesant fiindca e plasat pe un deal, cu panorama asupra orasului. Dar nu mi s-a parut chiar atat de interesant, cu mici exceptii. Mai precis, amestecul de medieval-modern din interior parca e prea fortat pentru ochii mei, dar mi-a placut cum si-l marketeaza, curtea interioara e frumoasa, privelistea numaidecat. Funicularul care te duce sus e un lift care circula in panta, de la baza dealului pana sus in castel, iar proiectul a castigat un premiu pentru realizari deosebite in proiectare industriala. E genial, si puteti afla mai multe daca urmati link-ul.

In rest, am vazut cateva cladiri inalte (birouri si locuinte) construite demult, in alte vremuri. Dar si blocuri de birouri moderne, in general nu foarte inalte – deci placute ochiului. Intr-unul din acestea, pe ulitza Smartinska, am descoperit bicicletele Electra. Way to roll, indeed! Daca orasul a contribuit la decizia de a cumpara o bicicleta, magazinul asta m-a facut sa stiu exact pe care bicicleta o sa arunc cu multi bani. Zis si facut dupa 7 zile.

Tot in Ljubljana am gasit un fel de oras al cumparaturilor, numit BTC. Zic oras pentru ca e o enormitate de tot felul de cladiri moderne pline de magazine, trebuindu-mi cateva minute cu masina sa ies afara de-acolo. N-am intrat in cladirile complexului, cu exceptia restaurantului Argentino – o experienta fantastica, pe toate planurile.

Inchei prin a reitera cateva aspecte cheie:

• e un oras curat, iar oamenii respecta asta.
• exista destul de multe locuri de explorat sau vizitat
• turismul e bine dezvoltat, hotelurile sunt relativ pline, iar slovenii se pricep sa iti ia banii cu zambetul pe buze
• pornind din oras, intr-o ora ajungi la mare sau la schi, dupa preferinte. Autostrazi au din belsug.

Voi actualiza postarea pe masura ce imi aduc aminte diverse detalii.