O data pe an la biserica

Da, merg la biserica doar o data pe an. Sau mai bine zis, doar o data numar: cu ocazia Sfintelor Pasti. Pentru ca atunci ma duc sa fiu atent la oameni, la ce spune preotul, la obiceiuri s.a. In afara acelei dimineti*, o data pe an, pe care o petrec la Valea Vinului, pentru slujba Invierii, dau pe la biserica destul de rar.

Intru in cate-o biserica fiindca ma aflu in nu-stiu-ce orasel iar biserica de acolo e un punct de interes cu greutate (gen biserica fortificata din Biertan), sau ca vizitez unul din principalele orase ale Europei (Praga, Berlin, Brasov, s.a.m.d.), sau comunele din Maramures, sau Muzeul Satului. Sau poate am descoperit o bisericuta intre blocuri, aici in Bucuresti – si mi se pare interesanta. Le admir si le studiez pentru partea de cultura si istorie, nu fiindca ma consider mare crestin.

De ce nu ma consider crestin? Pentru ca in acceptiunea generala, cea pe care am observat-o “in jur”, a fi crestin inseamna sa fac parte dintr-o categorie (sau hai, din aceeasi oala) cu niste oameni cu care nu ma identific. Precum cei din extrasul de mai jos, din superba carte a lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos” – pe care e musai sa o cititi. Hai sa adaug ca exemplul este unul cat se poate de bland, pot fi si mai realist de atat.

Stii care e diferenta intre crestinul adevarat si pietistul, care pupa o mie de icoane si nu face nimic?

Am intrat intr-o zi in biserica. Era o biserica micuta, improvizata, pentru ca se lucra la biserica mare. Eram cu sotia si, din cauza mirosului abundent de lumanari, tamaie, sotia a lesinat. M-am speriat, am luat-o in brate si am iesit cu ea afara, pe iarba. Nu stiam cum sa o trezesc, ma speriasem, era, poate, o cadere de calciu, stiu eu ce. S-a trezit si mi-a spus: da-mi ceva sa mananc. Unde sa fug eu duminica, cand totul era inchis? Am intrat in biserica, era in timpul Liturghiei, si, in biserica, am gasit painile cu lumanari, dar si-un pluton de babe care le pazea, si am rugat din suflet sa-mi dea si mie o bucatica de paine, ca cineva se simte rau.

- Nu-ti dau, ca nu e sfintita, mi-a raspuns baba, cu autoritate, de parca era parlamentar.

- Dar va rog din suflet, eram disperat, doar o bucatica…

- Nu, ca nu e sfintita.

Tot asa mi-au raspuns toate cele 10 babe:

- Nu-ti dau, ca nu e sfintita.

Pana s-a trezit unul si-a zis:

- Da , fa, paine, ca-ti trag una de te sfintesc pe loc!

Acela este crestinul adevarat. Tanarul asta a vazut formele de impostura. Dar tanarului acestuia ii lipseste informatia, prin care sa vada ce inseamna adevaratul crestin…

Asadar, privesc crestinismul si credinta cu ochii mei proprii. Cred, dar ma manifest tacut. Nu ma duc la biserica ca sa-mi etalez ultimul Mercedes achizitionat, sau costumul nou de la Armani, ceasul Tissot, sau pantofii de la Geox. Despre asta pare sa fie vorba pana si cu ocazia Sfintelor Paste, lucru care imi face greata, sincer.

* In comunele din judetul Satu Mare, de unde provin, slujba de Inviere se tine in dimineata urmatoare celei pe care o stiti cei de-aici din Bucuresti.