1. Deschiderea Targului “Produs in Mures”
2. Gala JCI

Targul “Produs in Mures” a fost creat pentru a sustine si promova tot ceea ce inseamna productie de bunuri si servicii din judetul Mures in special, si din Transilvania in general. Organizatorii nu-s JCI, ci o asociatie din Mures, noi fiind doar parteneri. Asadar, intr-o incapere cat un mic stadion a Hotelului President din Targu Mures s-au incropit cateva zeci de standuri, care au fost umplute cu producatori locali de fructe si produse derivate, mezeluri si lactate, dulciuri, vopsele, muzica, vile, si chiar tractoare. In cadrul targului, de altfel vizitat de multi localnici, au fost programate si patru workshop-uri tinute de membri JCI din tara si strainatate, carevasazica pentru a sprijini antreprenorii locali; eu personal i-am vazut acolo pe vizitatorii targului. Noah, foarte fain targul asta, numai ca am constatat cu stupoare ca nu se gaseste lista expozantilor nicaieri, nici macar pe site-ul targului – ceea ce, sincer imi pare rau, e o ru-si-ni-ca. Pe mine personal m-au fermecat:

• prajiturile sau torturile Cofetariei Angela (in Romania cei mai buni pe care i-am vazut eu)
• mezelurile Ponderosa Company (care-s in actionariat comun cu Restaurantul Tempo)
• merele naturale (din nu stiu ce zona din Mures)
• branzeturile si cascavalurile Mirdatod din Ibanesti, dar si ale lui Therezia Panet
• tractoarele Irum (ar fi mers de-o tura si-un review )

Seara m-am facut frumos si m-am prezentat la Gala JCI, care se intampla la Palatul Culturii. Cum sa va descriu eu cladirea asta… mergeti si vedeti-o cu ochii vostri. Evenimentul a fost gandit corect si livrat aproape la fel de corect, dar m-am suparat pe companiile parteneri ai JCI Targu Mures, care au venit in proportie de 2% (realmente!), desi o mare parte din ei erau programati sa primeasca recunoasteri si premii din partea organizatiei. In orice caz, eram in sala toti membrii JCI din tara prezenti in acel moment, plus doi internationali (Zsolt Feher – Director JCI Europe, Tibor Benke – Vicepresedinte JCI Ungaria), si o buna parte din participantii conferintei Business Days. Au fost prezentari despre JCI International, JCI Romania, JCI Targu Mures, scurte si neplictisitoare, urmate de un cocktail si de un recital al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Targu Mures, trei piese sub bagheta dirijorului Shinya Ozaki.

Ce poti sa vrei mai mult de la viata?

Voi poate vreti sa aflati cateva lucruri pe care le-ati fi putut invata ca participanti. Silviu Rotariu de la Lord of Lands (pacat ca n-am reusit sa fac cunostinta cu el) a enumerat cateva de la editia aceasta, iar Ioana Anescu de la prima editie.

Il felicit si ii multumesc lui Laszlo Pacso pentru capacitatile sale organizatorice si de management de ONG deosebite, si pentru invitatiile pe care mi le face in mod constant sa particip la evenimentele JCI Targu Mures.

Candva la sfarsitul toamnei 2008 relatam eu despre excursia de sfarsit de saptamana din Cheia, judetul Prahova. Iar unul din punctele principale ale vizitei a fost discutia cu prietenul meu Mihai Croitoru, tanar intreprinzator in domeniul hotelier, iar mai nou producator de apa minerala si plata. Taman subiectul acestei postari.

Este vorba despre apa Keia, despre care aflati toate informatiile relevante urmarind  filmuletul de pe YouTube:

Asa cum vad eu lucrurile, ce e bine sa retineti este ca:

• Keia este o apa mult mai …naturala (bio, nah!) si mai buna decat majoritatea celor vandute pe piata, dar nefiind cunoscuta ca brand si traditie – chestie care se cumpara cu bani multi cheltuiti in la fel de multi ani pe reclama, iti vine greu sa o cumperi. Asta daca o gasesti pe undeva, in primul rand. Mare greseala.
• Izvorul este foarte aproape de fabrica de imbuteliere, iar apa nu vede lumina decat in momentul in care intra in sticla pe care tu o cumperi dupa cateva zile, sau saptamani.
• Fabrica este mai ceva ca o farmacie, organizata, curata, gandita bine. O gasesti pe partea dreapta cum mergi spre Brasov, la cativa km dupa curba care te duce la Muntele Rosu, si a fost inaugurata in anul 2008, dupa lupte seculare in care au fost obtinute autorizarile de rigoare.
• Dintr-un loc renumit pentru puritatea naturii, n-are cum sa izvorasca decat ceva bun, iar datele tehnice o confirma ca fiind intre cele mai bune ape imbuteliate din lume.
• Nu se numeste “Cheia” din motive de marca inregistrata.

O ultima clarificare: scriu aceste lucruri pentru ca mi-a placut foarte mult discutia cu Mihai, fabrica in sine si imprejurimile ei, atitudinea lui fata de business-ul asta, si mai ales apa – in ciuda faptului ca am un sistem performant de tratare a apei potabile instalat in casa mea. E atat de buna, ca as putea functiona doar cu apa Keia, fara mancare. Fostele mele favorite, Dorna si Bucovina, palesc lejer prin comparatie cu Keia. Sunt foarte pretentios cu apa pe care o consum, dat fiind ca nu pot trai fara apa langa mine, tot timpul. Apropo, imi place chiar si apa minerala Keia, desi nu sunt fan al apei minerale. 

Recomand fara ezitare apa Keia.

Prietenii de la Startups.ro au si ei un articol util despre startupul Keia, daca vreti sa va faceti o parere mai completa.

Galeria de poze facute la fabrica de imbuteliere va fi disponibila in curand, dupa ce o urc pe Flickr. Imi cer scuze.

Tineri Antreprenori este un proiect realizat de JCI Romania. Proiectul a fost pornit anul trecut de Tudor Maxim, de la Elevate. Sincer sa fiu, eu am crezut in proiect mai mult decat Bobby, dar n-am avut in prioritati sa ma implic, oricat a tras Tudor de mine. Si pentru ca oricine e “inlocuibil”, Tudor a reusit sa faca ceva foarte bun si cred ca toti cei care au fost implicati au avut o experienta foarte misto, care merita incercata.

Tineriantreprenori.ro, primul program de mentorat pentru viitori antreprenori

Junior Chamber International Bucuresti, filiala locala a celei mai importante organizatii mondiale de tineri antreprenori si tineri manageri (www.jci.cc), pregsteste în luna mai 2009, cea de-a doua editie a programului de mentorat pentru viitori antreprenori.

Proiectul se adreseaza tinerilor, absolventi de liceu sau de facultate, cu vârste între 18 si 35 de ani, ce au în plan înfiintarea unei firme în maximum 6 luni de la participarea la program sau care au înfiintat o firma cu maximum 6 luni de activitate pâna la data începerii programului.

Fiecare participant va avea un mentor personal cu care va petrece patru saptamâni la biroul acestuia din urma. Mentorii sunt tineri antreprenori care au înfiintat în ultimii ani start-upuri de succes în diverse domenii. Lista completa a acestora poate fi gasita la: www.tineriantreprenori.ro/mentori

Cititi tot comunicatul aici si mergeti sa va inscrieti.

2008 povestit (partea profesionala)

Revelionul de rigoare l-am petrecut in Bucuresti, in compania a doua domnite twitteritze. Ghiciti cine? Pe atunci Twitter tocmai prindea avant in Romania, dar nu indeajuns; astazi e la nivelul pe care il doream eu atunci. Ma rog, inceputul de an m-a prins pe pozitia de angajat; declaratia asta o sa surprinda cativa dintre voi, cel putin. Am acceptat-o pentru ca se prevedea a fi o chestie tip antreprenorial, dar n-a durat prea mult pana cand am simtit ca nu are a face cu asta. Asadar, prin februarie am zis stop. Am ramas totusi consultant pentru aceeasi firma – chiar si in ziua de azi.

Tot in februarie m-am reapucat de business-ul meu de imobiliare, sub umbrela Sigheti.eu – brand sugerat de catre bunul meu prieten, Mihai Dragan. Din start am angajat un om, primul meu angajat (yay!), care a castigat bani deja in prima saptamana, si care lucreaza in continuare la mine; de notat ca eu am facut primii bani ca agent imobiliar nou pe piata dupa 5 luni, in conditiile in care criza nu era tocmai la poarta! Acum bomba: tot business-ul meu (imobiliar) s-a bazat si a crescut exclusiv prin Twitter – cel putin in primele 4-5 luni, pana cand au reinceput sa functioneze recomandarile si relatiile proprii. De notat ca nu am reusit performanta demna de case-study prin contul @imobiliare de pe Twitter, ci prin propriul @sigheti. O vreme indelungata am fost imobiliarul #1 de pe Twitter, cel mai recomandat. Din pacate, am esuat in a “face succes” 100%, dar sunt impacat ca n-a fost doar din cauza mea. Am mai spus-o, daca un client nu are incredere 100% in mine, e tare greu sa facem afaceri impreuna. Iar eu simt cand cineva doar lasa impresia ca imi da incredere.

Un mare proiect pe care l-am dus la bun sfarsit in 2008 a fost mutarea sediului celui mai mare client al meu in alta cladire de birouri. L-am facut atat pentru mine, cat si pentru ei – pentru ca vroiam sa stiu din perspectiva clientului, ce inseamna o mutare de birouri. Doar asta era nisa mea pe imobiliare, nu? Asadar, am:

• umblat dupa sedii, 
• colindat printre molozuri, 
• plimbat galerii de poze pe Internet, 
• organizat vizitele intregului actionariat, 
• negociat contractul de inchiriere (fara avocati), 
• organizat relatia chirias-proprietar,
• coordonat livrarea in timp util a spatiului,
• coordonat amenajarea spatiului de birouri cu TOT ce inseamna (propus compartimentari, gasit furnizori, ales solutia optima, negocieri, livrare s.a.m.d.),
• organizat mutarea,
• achizitionat toate echipamentele de birou necesare, avand in vederea triplarea spatiului disponibil,
• administrat compania (dupa aceea, pana astazi).

Deocamdata aceasta fapta buna m-a ajutat sa fiu un agent imobiliar sau un intreprinzator in domeniul imobiliar mai bun decat eram, dar in acelasi timp mi-a distrus afacerea pe imobiliare – in sensul ca am pierdut momentum-ul in care puteam face niste valuri mai semnificative, iar acum afacerea sa fie stabila. Clientul meu stia ca asa se va intampla, dracusorul de el. De ce? Pentru ca aveam atentia in alta parte, nu in afacerea mea. Si uite asa am intrat si in criza pe care am prevestit-o cu mai bine de-un an inainte. Ocupandu-ma prea putin de vanzari de apartamente (vechi), criza nu mi-a afectat afacerea in mod deosebit, dar ma afecteaza modul in care s-au schimbat oamenii intre timp. Am un gust amar apropo de asta, ceea ce m-a determinat sa redeschid ochii la alte oportunitati si pasiuni personale. Decizia in curand.

Concluzii

In 2008 am continuat sa cresc, sa ma dezvolt ca persoana – cum mi se intampla, de fapt, in fiecare an. Sunt foarte fericit ca pot afirma asta. Per total, cred ca e anul in care m-am maturizat cel mai mult, in care am inceput (in sfarsit!) sa vad lucrurile altfel, asa cum sunt ele, nu asa cum sper eu in calitatea mea de “satmarean de frunte” (cum ma caracterizeaza actorul Florin Piersic). Intre aspectele care m-au miscat in mod deosebit se numara urmatoarele:

Increderea. Eu aruncam cu incredere catre fiecare persoana pe care o cunosteam. Faza asta e pe cale de disparitie, sincer. In ziua de azi (si multi o sa ma contrazica, pe motiv ca “dintotdeauna”) singura persoana in care poti avea incredere e propria persoana. Prietenii buni ii poti numara pe degetele de la o mana, in cele mai multe cazuri. Ma pisca degetele sa va scriu toate povestioarele care m-au dus la concluzia asta, dar o sa rezist tentatiei. Prefer mai degraba sa creez postari specifice tzepelor pe care mi le-am tras.

Romania. Cine ma cunoaste stie cat de mult imi iubesc tara, si ce lobby puternic i-am facut peste hotare sau in mediile in care exista aceasta oportunitate. Dar in 2008 am inceput pentru prima data sa detest Bucurestiul. Am observat apoi ca si celelalte orase ii seamana izbitor; ce difera e proportia de oameni buni. Mi s-a acrit de rautatea oamenilor, de lipsa valorilor, de lipsa de respect, de lipsa de autoritate, de lipsa curateniei, de trafic, de aglomeratia din magazine, de poluare, de fum de tigara, de camioanele firmelor de constructii s.a. Cel mai nasol a fost cand oamenii cu care discut eu despre viata, oameni cu capul pe umeri, mi-au confirmat ca nu-s beat cand zic astea. 2008 a fost anul in care m-am gandit pentru prima data sa plec de aici, sa imi vad de treaba in conditii civilizate in alta tara, si sa revin cand lista lipsurilor se… amelioreaza. Ma rog, am ramas cu gandul deocamdata. Nu mor caii cand vor cainii, mai luptam.

Viata. Vad multi oameni tristi in Romania. Viata asta inseamna practic cativa zeci de ani, si merita traita facand ceea ce ne place. Pe bune. Nimeni nu merita munca sau atentia noastra, cu o exceptie: noi insine. Cu riscul de a promova clisee, trebuia sa scriu asta, ca s-o vad si eu mai des, fiindca am calcat pe langa uneori. Am invatat ca intotdeauna, ca sa ajungi la idealul asta de a face doar ce iti place, trebuie sa faci temporar si lucruri care nu iti plac.

Ohoo, era sa uit ceva de bine: mi-am luat vacanta mai mult de o luna in vara 2008, pe care am petrecut-o prin Romania, Cehia, si Germania. Lucru pe care il recomand tuturor, in special prietenilor care muncesc pe branci tot anul.

Aveti de comentat? De-abia astept sa aud parerile voastre.

Paul Graham spune ca “Daca am invatat ceva prin finantarea atator startup-uri, este faptul ca succesul sau esecul lor se bazeaza pe calitatile fondatorilor” “Ceea ce inseamna ca este mai important cine esti, nu cand o faci.”

In vremurile bune, toti oamenii buni sunt ocupati facand proiecte misto… si nu sunt tocmai disponibili sa ti se alature intr-un startup. In mijlocul unei crize proiectele noi sunt anulate, oameni care se ocupau de ele sunt dati afara, iar marile companii se multumesc sa imbunatateasca liniile de business existente. Proiectele noi nu primesc bugete. Astfel, oamenii buni se plictisesc si incep sa caute “Urmatoarea Chestie Mare“… un startup cool.

Finantarea afacerii se face un pic mai greu, dar nu mult mai greu. Echipele bune cu idei bune pot intotdeauna sa obtina finantari de la VC (venture capitalists) sau “ingeri”. Ca sa fim sinceri, VC-ii stau pe gramezi de bani chiar acum… iar ei doresc sa ii investeasca in companii noi misto. Multi dintre ei se feresc sa bage bani intr-un startup existent care se chinuie, dar vor investi bucurosi intr-o idee noua de afaceri. Perspectivele sunt intotdeauna mai atractive decat realitatea (propozitia mea preferata).

De asemenea, aproape totul este ieftin si accesibil. Spatiile de birouri sunt de obicei mai ieftine si disponibile; stiu ca acum nu vi se pare asa, insa daca vreti neaparat, puteti gasi birouri bune pe bani putini. In plus, ne asteptam ca anul viitor chiriile pentru birouri sa scada cu 15%. Calculatoarele, softurile, retelele, birourile si alte echipamente sunt si ele tot mai ieftine, pe zi ce trece.

Asteptarile sunt mai mici in timpul unei crize, asa ca e un moment perfect sa te afli in faza de dezvoltare, sa iti construiesti produsul, sa gasesti o baza de clienti si sa incepi cu un mic flux de venituri.

Clientii sunt doritori sa incerce noi lucruri ca sa economiseasca bani in vremurile grele. Cand lucrurile merg bine, ei nu vor sa isi asume riscuri cu un startup micut. Daca le poti economisi niste bani in vremurile grele… sunt mai mult decat fericiti sa faca afaceri cu un startup.

Baga mare! Acum e un moment perfect sa iti transformi ideea intr-o companie solida.

Cuvintele de mai sus mi-ar putea apartine, fiindca sunt lucruri pe care le stiu din experienta, insa reprezinta mai degraba o traducere adaptata de mine dupa un articol publicat pe un blog al Microsoft BizSpark. L-am gasit documentandu-ma despre BizSpark (d’oh!), si m-am gandit sa il rescriu in romana. In alta ordine de idei, va recomand:

• programul Microsoft BizSpark, pentru startup-uri;
• articolul original in engleza;
• articolul pe aceeasi tema scris de Paul Graham;
• primul portal al antreprenorilor din Romania;
• programul de mentorat pentru tineri antreprenori.

Sper ca n-am enervat pe cineva cu articolul asta. Incerc doar sa ofer un continut util.

Recapituland, scriu despre:

• antreprenori, tineri sau mai putin tineri
• afaceri care imi plac pentru un motiv sau altul
• aspecte de business din viata mea profesionala
• marketing
• servicii si produse
• voluntariat