Ma suna secretara clinicii cu patru ore inainte de programare, sa imi spuna ca doctorita nu mai poate onora programarea astazi, propunandu-mi sa fac echograful peste o saptamana. In primul rand, eu nu stiu ce-i in capul oamenilor astia, dar cum inteleg eu problemele vasculare, nu cred ca o saptamana de delasare e recomandata. Poate ma insel totusi.

Plangandu-ma de situatie, imi propune sa o fac tot astazi, dar la un alt doctor al clinicii. Accept cu placere, dar ma anunta ca acel doctor are un tarif de 130 lei, pentru ambele membre. Zic ca vreau doar la unul, imi confirma acelasi pret.

Traducere: din cauza lor nu mi-as putea face echograful, daca n-aveam bani, dar solutia e tot in buzunarul meu. Problema e de principii, nu de bani. Mai tare m-a enervat faptul ca revenind pentru confirmarea/infirmarea programarii in noile conditii, secretara imi spune ca si la doctorita initiala costul este tot de 130 lei, deci nu vede de ce ma plang. Oi fi innebunit eu.

Intr-un final m-am dus sa onorez programarea. Am fost preluat de un medic primar de cardiologie, Dr. Viorel Mihai, care nu parea sa stie de scandalul descris anterior. Specializarea dansului fiind pe echocardiografie, m-am simtit ok iar sfaturile dansului le apreciez ca fiind corecte si potrivite. Dar nu-i pacat ca experienta finala placuta sa fie demarata cu nervi si suparare?

Azi un Hyundai Santa Fe. Ce stie el despre prioritate? El e sus, eu pe scuter sunt jos: am eu nevoie de prioritate? Eu cu faza lunga, el nu ma vede. Era sa il “pup” cu 45 kmh. Ma consider si chiar sunt un om norocos, lucru dovedit inca odata.

Dar un semn. Nu stiu pentru voi, dar pentru mine e un semn cu multiple semnificatii.

• tinichigiul a uitat sa monteze un burete in bandou, iar cand l-a desfacut sa isi repare greseala, mi-a lovit bara spate de un colt. Rezulta punct de 2 mm diametru vopsea sarita.
• un taran – fiindca altfel nu ii pot spune – din Berceni s-a simtit el putin incurcat de masina mea parcata regulamentar, de altfel, si i-a tras un picior in bandoul barii din spate. Rezulta urma de pantof pe bandou, plus vopsea sarita.

Ce sa zic? Ca traim in Romania si asta ne mananca tot timpul, nervii si banii???

N-am crezut ca ma pot supara pe tara asta mai mult decat eram. Plec de aici, va zic.

Desi ma feresc ca blogul meu sa ajunga o adresa cunoscuta in domeniul prezentarii escrocheriilor care ne privesc pe la colturi, intamplarile fac de asa natura incat sa traiesc cate-o distractie din asta, una dupa alta. Si astfel nu ma pot abtine sa nu relatez respectivele aventuri. Hai sa va spun ultima petrecanie, pe care nu am gasit-o documentata in online-ul romanesc, si cred ca nici in televiziunea de la noi. Dar apropo de asta, va asist cu orice informatie.

Apar in viata mea niste clienti dubiosi la o casa monument istoric pe care o am de vanzare ca agent imobiliar. De ce dubiosi? Pentru ca sunt de culoare, tineri ca mine, grabiti sa cumpere fara un due-dilligence minimal, si cu bani multi la dispozitie pe care par sa ii arunce la gunoi, avand in vedere pretul piperat pe care il discutasem. In acel moment eram foarte tentat sa ii raportez autoritatilor de rigoare, fiindca tranzactiile imobiliare nu se fac chiar ca la piata. Dar am amanat momentul pentru ca parea incitant, pentru ca preferam sa aflu tot adevarul, decat sa stric prajitura inainte sa o punem pe foc, si pentru ca putea sa nu fie spalare de bani. Ce le puteau face autoritatile avand doar o informatie minimala? Ma rog, dupa cateva intalniri in care tot socializam si ma intreaba de mediul investitional de aici si perspectivele de viitor, ajungem la miezul problemei lor.

Ne intalnim (adica ii duc) la un apartament neutru in care sa imi arate ceva, “ca sa inteleg eu mai bine care ar fi cea mai buna asistenta pe care le-o pot da” cu “investitiile” lor. Acolo, in baie, scot din buzunar trei sticlute cu substante chimice (vezi Doamne, foarte secrete), si doua folii de aluminiu, din care una pare sa fie impachetata ca si cum ar avea cateva bancnote in ea.

Imi spuni ca banii lor ar fi mai degraba cash, dar si aia intr-o forma speciala care nu poate fi gasita la intrarea in tara. Practic, in staniolul ala erau niste bancnote in euro, cam negre, aparent arse/distruse, pe care se gasea un praf alb. Ce sa mai, aratau ca dracu; dar se vedea ca sunt euro! Ei ziceau ca bancile le pun in forma asta, a.i. sa previna utilizarea lor daca ar fi furati in timpul transportului cu blindatele, si ca foarte putine persoane stiu cum se reactiveaza acesti bani ca sa redevina euro, asa cum ii stim cu totii.

Incepe demonstratia. Ma intreaba daca am douazeci de euro la mine. Neavand, produce el o bancnota din buzunar. O uda cu o substanta rosiatica, dupa care o baga intre alte bancnote de aceeasi valoare in staniol. Impacheteaza treaba, si incepe sa o calce in picioare. Apoi o desface, uda combinatia de bancnote distruse cu alta substanta, iar o impacheteaza, si ma roaga pe mine sa o calc in picioare vreo 5 minute. Iar o desface, o mai uda cu a treia substanta, dupa care incepe sa frece cu vata peste bancnote. Incet, incet, acestea incep sa re-arate ca euro. Mentionez ca erau doua bancnote negre de reactivat, cu ajutorul uneia uzuale, prin niste procese care ar transfera nu stiu ce chimicale din cea buna spre cele inegrite, ca sa redevina bani buni. Cand se termina curatenia, le baga in apa sa se scurga chimicalele, dupa care le punem pe un corp de iluminat, si in cateva minute aveam 3x douazeci de euro, toate impecabile, cu serii diferite. Am ramas total mirat la faza asta, pentru ca oricum nu stiu cu ce se mananca producerea de bancnote, ce proprietati ar avea acestea, si pentru ca nu e stilul meu sa ma ocup de gainarii. Ca sa ma lamuresc, le spun sa imi dea fosta bancnota originala (acum secata de proprietatile chimice originale, yeah right), si una dintre cele reactivate – ca sa le duc undeva la verificare. Dovezi, nenicule.

Ii intreb daca au de gand sa produca toata suma pentru casa din bancnote de douazeci, si prin acest procedeu. Mi se spune ca sunt de fapt bancnote de cincisute, asta era doar sa inteleg eu cu ce se mananca. De parca mi-ar fi pasat, preferam sa nu stiu. Dar oricum… de ce ai avea teancuri de cincisute, si demonstrezi pe douazeci. Si aici intervine elementul care m-a alertat imediat ca e o mare teapa. Imi spun ca “asistenta mea” ar fi sa tot aduc bani in forma de cincisute euro, a.i. ei sa reactiveze cate o mie din fiecare de cincisute, iar eu sa imi iau cota parte din cele noi. Pai cum aveti voi bani, daca imi cereti mie??? Mai mult, cand ne despartim ma roaga sa le dau cateva sute de euro imprumut, ca sa plateasca persoana care le ascunde banii deactivati. C’mon!!

Nu am cotizat cu nimic, si m-am dus direct la un meeting cu domnul Google. In Romania n-am gasit informatii relevante despre negri care duplica bani, adica euro. Dar m-am gandit ca tepile n-au fost inventate in Romania, oricat de smecheri ne credem noi, asa ca la germani am gasit exact reteta de mai sus. Imaginati-va ca au existat creduli care le-au si dat mii de euro, dupa care s-au imprumutat cu zeci de mii, dupa care binevoitorii negri s-au evaporat, lasand credulii cu toate problemele din lume in cap.

Am mai avut o conversatie cu ei de atunci, in care le-am zis ca prefer sa nu ma amestec, afland despre ce e vorba de pe internet. Tot radeau la telefon si ma implorau sa ma intalnesc cu ei inca o data, cateva minute. Desigur.

Evident ca n-am mai verificat banii lor la o casa de schimb, fiindca acum mi-e foarte clar ca sunt reali iar toata demonstratia aia era o iluzie optica de impresionat, a.i. sa cazi in capcana. De asemenea, mi-e clar ca nu vor cumpara vreo casa, si ca nu e spalare de bani ci escrocherie. Ca in mailurile alea din Nigeria… motiv pentru care am impresia si ca nu e prima data cand se afla in Romania, cum pretind.

Intru in cate-o biserica fiindca ma aflu in nu-stiu-ce orasel iar biserica de acolo e un punct de interes cu greutate (gen biserica fortificata din Biertan), sau ca vizitez unul din principalele orase ale Europei (Praga, Berlin, Brasov, s.a.m.d.), sau comunele din Maramures, sau Muzeul Satului. Sau poate am descoperit o bisericuta intre blocuri, aici in Bucuresti – si mi se pare interesanta. Le admir si le studiez pentru partea de cultura si istorie, nu fiindca ma consider mare crestin.

De ce nu ma consider crestin? Pentru ca in acceptiunea generala, cea pe care am observat-o “in jur”, a fi crestin inseamna sa fac parte dintr-o categorie (sau hai, din aceeasi oala) cu niste oameni cu care nu ma identific. Precum cei din extrasul de mai jos, din superba carte a lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos” – pe care e musai sa o cititi. Hai sa adaug ca exemplul este unul cat se poate de bland, pot fi si mai realist de atat.

Stii care e diferenta intre crestinul adevarat si pietistul, care pupa o mie de icoane si nu face nimic?

Am intrat intr-o zi in biserica. Era o biserica micuta, improvizata, pentru ca se lucra la biserica mare. Eram cu sotia si, din cauza mirosului abundent de lumanari, tamaie, sotia a lesinat. M-am speriat, am luat-o in brate si am iesit cu ea afara, pe iarba. Nu stiam cum sa o trezesc, ma speriasem, era, poate, o cadere de calciu, stiu eu ce. S-a trezit si mi-a spus: da-mi ceva sa mananc. Unde sa fug eu duminica, cand totul era inchis? Am intrat in biserica, era in timpul Liturghiei, si, in biserica, am gasit painile cu lumanari, dar si-un pluton de babe care le pazea, si am rugat din suflet sa-mi dea si mie o bucatica de paine, ca cineva se simte rau.

- Nu-ti dau, ca nu e sfintita, mi-a raspuns baba, cu autoritate, de parca era parlamentar.

- Dar va rog din suflet, eram disperat, doar o bucatica…

- Nu, ca nu e sfintita.

Tot asa mi-au raspuns toate cele 10 babe:

- Nu-ti dau, ca nu e sfintita.

Pana s-a trezit unul si-a zis:

- Da , fa, paine, ca-ti trag una de te sfintesc pe loc!

Acela este crestinul adevarat. Tanarul asta a vazut formele de impostura. Dar tanarului acestuia ii lipseste informatia, prin care sa vada ce inseamna adevaratul crestin…

Asadar, privesc crestinismul si credinta cu ochii mei proprii. Cred, dar ma manifest tacut. Nu ma duc la biserica ca sa-mi etalez ultimul Mercedes achizitionat, sau costumul nou de la Armani, ceasul Tissot, sau pantofii de la Geox. Despre asta pare sa fie vorba pana si cu ocazia Sfintelor Paste, lucru care imi face greata, sincer.

* In comunele din judetul Satu Mare, de unde provin, slujba de Inviere se tine in dimineata urmatoare celei pe care o stiti cei de-aici din Bucuresti.

Efectiv nu mai suport sa aud de la diversi furnizori de servicii fraze de genul:

• “Pai masina asta e cam veche, nu ma mai bag la ele, ca m-am saturat.”
• “Mergeti sa va reparati scuterul la cei de la Vespa, daca tot nu va plac astea chinezesti care le vindem noi aici.”
• “E mult de munca, dom’le, chemati pe altcineva.”
• “Nu va convine [ceva nasol rau]? Mergeti in alt loc.”
• “Inchidem peste 5 minute, nu mai servim.” 
• “Va sunam noi inapoi.” [si nu o fac niciodata]
• “Daca ati platit cu cardul, va trebui sa mai asteptati cateva zile ca sa va trimitem produsul”.

Imi doresc foarte mult ca aceste vremuri sa ii elimine din afaceri pe toti astia la care fac referire acum. Nu merita decat sa moara de foame, leprele.

Personal sunt un platitor intarziat al facturilor de intretinere, considerand ca am lucruri mai inteligente de facut decat sa imi notez in calendar cand am de platit factura X, cand pe cea de la Y, s.a.m.d. Nu mi-a placut niciodata sa platesc astfel de servicii, desi iubesc sa imi platesc furnizorii de produse sau servicii din aria business, de exemplu. Facturile personale importante incerc sa le platesc in ultima zi acceptata (ex. Vodafone, in a 14-a zi de la emiterea facturii), a.i. sa evit plata penalizarilor. Cateodata imi scapa, si ma taxeaza. Asta e, imi asum. Se intampla rar, dar am avut parte si de intreruperea serviciului. Exista insa doua tipuri de intrerupere:

1. notificata,
2. ne-notificata.

Eeeeh, baietii de la gaz iti taie craca fara notificare. Vezi doamne, “scrie in contract!”. Un sms, un mail, ceva – nimic. Asa fac ei, asa a decis francezul imputit care conduce regia. Mai bine ramai fara gaz, cu consecintele de rigoare, decat sa te roage elegant sa il platesti. Intr-un fel il inteleg, daca amana prea mult, se acumuleaza sume periculoase iar oamenilor poate le vine greu sa platesca. Dar anunta-ma, fir-ai al dracu de francez care te caci pe tine pentru un sms. Revenind: cum spuneam, anul trecut au facut la fel: dupa doua luni neplatite (am uitat efectiv, greseala mea), la emiterea celei de-a treia facturi, zbang! Anul asta au schimbat regula: la emiterea celei de doua facturi, pa si pusi!

Happy-end-ul povestii va avea loc peste cativa ani. Cand i-am vazut trecand pe sub geamul meu, indreptandu-se spre contor, m-a lovit ceva magic, ca de geniu. Imi voi dedica o parte indeajuns de importanta din viata in domeniul generarii de energie alternativa GRATUITA (si legala, vorba lui Grozea), precum si al popularizarii solutiilor de acest gen. O voi face pentru ca imi place oricum domeniul.

Monopolurile in domeniul energetic trebuie sa inceteze. Stiu ca sunteti de acord cu mine, si contez pe sprijinul vostru. Hai sa ii penalizam!

1. Vreau sa cumpar un bilet de avion de pe site-ul unei companii aeriene cu prestanta, cu plata online. Tranzactia nu reuseste sa treaca, pentru prima data in cazul meu. De retinut ca la fiecare plata anterioara, banii pentru tranzactie se luau din cont, stateau “on hold” 6 zile, dupa care intrau in contul companiei aeriene respective. Biletele se emiteau oricum, totul era ok. Sa continuam.
2. Recurg la serviciile unei agentii de turism pentru corporatii, pe care o cunosteam, fiind in proprietatea unor prieteni buni. Profesionisti, pe bune. Fac rezervarea, aleg plata online, banii ies din cont si intra “on hold”.
3. Ma suna agentia in aceeasi zi, zice ca daca vreau biletul, trebuie sa il platesc. Era cumparat din scurt, recunosc. Le spun ca am platit cu cardul, ei spun ca n-au intrat banii. Le spun ca ii pot plati urgent cu transfer bancar, iar apropo de plata cu cardul, sa astepte si acei bani, dupa care sa mi-i trimita pe cale de transfer bancar inapoi. [De ce am facut asta? Pentru ca daca ei anuleaza o plata online, stiu din experienta anterioara ca eu astept dupa bani pana ma satur, ING nu ii pune inapoi decat dupa jdemii de telefoane si explicatii]. Accepta.
4. Biletul se emite, toata lumea e fericita.
5. Dupa cateva zile, primesc un email de la Epayment cum ca agentia a anulat plata, si ca din punctul lor de vedere, banii trebuie sa reintre in conturile mele imediat dupa acel email. Epayment nu mai vrea banii.
6. Ii injur pe cei de la agentie ca au anulat plata online. Parca aveam o intelegere.
7. Astept banii. Ii vad in fiecare zi “on hold”. Acestia nu intra in cont, desi verific zilnic.
8. Inainte de terminarea saptamanii trecute, imi trec in agenda balanta de bani din contul curent.
9. Astazi am platit alte bilete de avion prin OP, mi-au mai intrat dobanzile pentru noiembrie. DAR a disparut suma de 412 EUR (in RON) din sumele “on hold”, iar in cont n-au intrat. Ba chiar nu pare ca au plecat vreodata!!! Suma banilor existenti vineri minus plata avionului plus dobanzile reprezinta fix ce este in cont acum. In extrase nu apare nimic

Unde sunt banii mei, ING???

Nu ma pot abtine sa nu adaug ca in decursul acestui an, au mai fost cateva situatii similare in care anumite sume au fost platite, beneficiarii le-au primit, in extras nu apare ca ar fi fost facuta vreo plata, iar contabila nu stie unde au disparut banii. Nu ma pot abtine sa nu adaug ca daca faceti plati gresite cu ING, greu va mai vedeti banii inapoi. Uite ca banii mai dispar cu totul cateodata!

Am emailuri, am print-screen-uri, am tot ce imi trebuie sa ma iau de guler cu banca. Singura lor salvare, cum o vad eu acum, e ca banii respectivi sa fi intrat in ePayment pana la urma, iar eu sa ii recuperez elegant de la acestia. Altfel, e grav.

Mai tineti minte postarea mea anterioara despre ING? Ascultati, ca nu glumesc.

Later update: Gecad ePayment confirma ca ei au facut toate formalitatile a.i. noi sa ne recuperam banii.

Later update 2: Iarasi ne aflam in aceeasi situatie (iminenta), cu alt bilet de avion. Sper sa nu se evapore banii si de data asta.

Later update 3: Banii la care ma refer in paragraful anterior nu s-au evaporat.

Later update 4: In martie am platit o suma catre Bugetul de Stat intr-o zi anume, stiu exact care. In extrasul de cont al lunii martie, suma imi apare platita de doua ori, in ambele situatii in zile diferite decat cea pe care o am eu in evidente. ING Bank sustine ca e imposibil. Ii inteleg, as sustine la fel, daca n-as fi pus in situatia data.

Candidatii care castiga votul popular in colegiile lor nu au garantia ca vor lua scaunul, iar de fapt vor fi zeci de cazuri cand alesul final va fi cel care a luat locul doi sau chiar trei. In anumite cazuri, chiar daca un candidat castiga 50% din voturi, se prea poate sa nu ii fie permisa ocuparea scaunului in Parlament, deoarece un partid nu poate castiga toate scaunele.

Presupun, ca multi altii care stiu, ca publicul habar nu are de aceasta “chichitza”. Sau nu le pasa? Incredibil.

De fapt, ca sa-l citez pe un expat din Bucuresti: cu un calculator de buzunar, un sondaj electoral pe jumatate corect, si cu lista de candidati in mana, oricine ar putea afla de pe acum exact cine va fi ales in fiecare scaun. Si din pacate, presa nu ne serveste articole bazate pe acest fapt.

Ca si o concluzie, cateva anomalii care nu ar trebui sa existe intr-un sistem uninominal, dar exista in Romania:

1. Inca exista un prag parlamentar. Asta se traduce in faptul ca daca oamenii din Somcuta Mare il voteaza pe Bulan de la Partidul Erdeesh sa ajunga Prim Ministru, el nu va putea face acest lucru daca Partidul Erdeesh nu va trece de pragul minim national.

2. Chiar daca un candidat va avea cele mai multe voturi intr-un colegiu electoral, acesta nu va fi cel castigator.

3. Candidatii unui partid nu vor putea castiga toate locurile intr-un judet, chiar daca populatia acelui judet il voteaza.

4. Fundamental vorbind, votantii inca aleg pe baza listelor electorale (vedeti tabelele de pe paginile 3 si 4 din documentul oferit mai jos), iar numele din acestea sunt definite de performanta partidului intr-un judet.

Textul legii este aici. Pe scurt, acesta nu este un sistem uninominal.

Later edit: in 3 decembrie 2008, apar in sfarsit in presa reactii de nemultumire apropo de subiectul prezentat. Cred ca daca o faceau inainte de alegeri, prezenta la vot ar fi fost si mai dezastruoasa.

Vii acasa, si un bou sau o vaca ti-a blocat locul de parcare platit la ADP, sau mai rau, intrarea in curte, garaj sau parcare. Ramai calm. Stiu, e greu. Al naibii de greu. Iti vine sa bagi o zgarietura cu cheia. Nu face asta. Mai bine suni la Politia Comunitara, carora le spui foarte pe scurt ce s-a intamplat. O sa iti puna cateva intrebari, mai precis: adresa, numele, marca si numarul masinii detinute de bou (noteaza-le inainte sa suni; eu fac poza), si telefonul.\

Dupa cateva minute sau zeci de minute, un echipaj se va afla la fata locului, pregatit sa faca exact ce ii ceri. Pe bune!

1. avertisment – o foaie pusa in parbriz, din partea Politiei, prin care il instiinteaza ca e cetatean non-euro si ca ar fi bine sa isi revizuiasca politica in domeniul parcarilor; de asemenea, boul afla ca daca ramane bou pe viitor il paste 100-500 lei amenda pentru parcare pe locul altei masini, sau 1500-3000 lei amenda pentru blocare parcare – dupa caz; in aceasta situatie, implicarea ta nu e necesara, e o operatiune fara urme.

2. sanctiune – amenda conform dorintei tale. Eu personal o sa propun 1500 RON daca boul e cu Dacia Golan, respectiv 3000 RON daca are masina de import. In acest caz, esti ceea ce se numeste martor, ai o responsabilitate cat de cat pentru amenda pe care o generezi.

Stiati de varianta asta? Sau v-ati multumit cu scandalul local, claxoane si alte deranjuri?

Hai sa ii ardem.