Archive

Posts Tagged ‘biserica’

De inceput de an 2010

January 1st, 2010

Inainte de revelion, ma intrebam deseori ce as putea scrie ca prim articol pe blogul meu in 2010, a.i. sa se potriveasca cu momentul. Am cateva articole deja scrise, dar parca nu simt cum continutul lor ma indeamna sa apas butonul Publish chiar acum.

Numai ca legea atractiei functioneaza, lucru pe care ieri mi l-a reamintit tanarul prieten Mihai Mafteianu. In noaptea de Revelion, am avut marea placere sa il ascult pe zeul artist Dumitru Farcas, intr-un recital care mi s-a parut senzational. Nu-s strain de el, ca doar am si in masina un CD cu cantecele sale, pe care il ascult cu regularitate. Pur si simplu omul asta e un tezaur in sine, pe care sper sa il mai avem printre noi cat mai mult timp.

M-am documentat putin in ceea ce il priveste, ca sa pot evidentia intr-un mod profesionist pe Internet prestatia sa, pe care am inregistrat-o si transmis-o in direct. Am gasit un interviu pe Wikipedia, care habar nu am din ce sursa provine (fiindca nu scrie), dar din care extrag cateva fragmente pe care sa vi le prezint. Mi se par foarte relevante in contextul unui nou an, in Romania anului 2010.

***

- Dvs. ati dus cintecul romanesc – si nu oricare cintec, ci cintecul care a fost cel mai frumos – pe toate meridianele. Pentru ca l-ati iubit si il iubiti atit de mult va intreb: ce semnifica pentru dvs. acest cintec?

Muzica este acel domeniu fara de care un popor ar fi mult mai sarac si lipsit de sens, de viata. Muzica universala, muzica simfonica – cea mai pretentioasa si cea mai grea, isi trage firul radacinii din folclorul acelor popoare pe care le reprezinta. La baza intregului altar muzical sta acea bogatie inestimabila care identifica viata, temperamentul, obiceiurile oamenilor tarii respective. Nu stiu prin ce miracol a ajuns Romania sa stapineasca cel mai bogat folclor din lume, fara nici o exagerare! Celulele motivice, care se impletesc intr-o linie melodica, sint extraordinare, sint mai complexe decit in oricare tara! Oricare! M-a preocupat acest lucru si l-am studiat. Si inca ceva: sint zonele folclorice, distincte intre ele: partea Lapusului, partea Maramuresului, Tara Oasului, Bihorul, sint muntenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii: genuri, forme de exprimare diferite, in ritm si melodie. Sintem, asadar, o tara bogata si din acest punct de vedere; doar ca, as spune, prea putin tinem la aceasta avutie nationala. Cu Ansamblul „Martisorul” ne-am straduit sa aratam, pretutindeni in lume, bogatia spirituala a acestui popor. Si am adus trofee de peste tot: Discul de Aur, Colierul de Aur, Ciorchinele de Aur, medalii peste medalii, diplome; tot ce a fost de luat la festivaluri, noi am luat.

- In afara de taragot, in afara de muzica ati avut si alta… dragoste?

Da: dragostea de viata, dragostea de familie, dragostea nemarginita de tara.

- N-a existat niciodata ispita raminerii „dincolo”?

Niciodata! Sint, cred, printre putinii romani care au facut intregirea familiei aducind din America, nu ducind in America. Eu mi-am luat nevasta care a stat 13 ani in Statele Unite ale Americii, cetatean american de origine romana. I-am spus: „Domnisoara, America mea este pe strada Pavlov 35, acolo linga Chios, si este si un lac acolo. Acolo e America. Te rog foarte mult, fa bine si vino si vezi-o, iar daca o sa-ti placa, ramii”. Si asa s-a intimplat. A venit, i-a placut si a ramas aici. Am admirat tari frumoase ca Elvetia, Germania; mi-au placut, dar ca sa traiesc acolo…, nu. Lumea aceea nu-i lumea noastra, nu-i lumea mea. Stiu ca oriunde ma duc, aici, e al meu tot. Ori in ce gradina intru, ori in ce biserica intru, tot e al meu. Aici e fiinta mea, aici e neamul meu, aici ma simt acasa. Daca esti intr-o alta lume, unde nimic nu e al tau, atunci nici tu nu mai esti al tau!

– Daca ar fi sa va imaginati un sfirsit de lume, cum l-ati imagina?

Tot ii aud, la televizor, pe oamenii de stiinta spunind ce se va intimpla cu Terra noastra peste nu stiu citi – sute sau mii de ani. Nu stiu. Stiu un singur lucru: ca as trai o stare de tristete si melancolie nesfirsita, fiindca sint obisnuit ca peste tot unde ma duc sa privesc oamenii, sa privesc viata, sa privesc natura care-ti ride astazi cu un ochi, miine-ti ride cu doi. Nu ma satur sa ma uit la… o frunza care creste, sa ma uit la o floare care tocmai se desface, la un mugur care tocmai plesneste, sa vad gizele cum zburda, sa vad cum reinvie natura. Nu stiu cum ar fi o lume fara toate acestea si nici nu vreau sa stiu. Stiu ca viata pe pamint este frumoasa. Pacat doar ca are si multe lacune, tot din pricina noastra, a oamenilor.

- Sinteti un om religios?

Da, sint un om religios, dar nu habotnic. Eu cint foarte frumoasa muzica bisericeasca si am avut multe concerte – in Elvetia, in Germania, in Austria, in Danemarca, in Norvegia – in biserici cu orga, am si niste discuri inregistrate in Elvetia impreuna cu Marcel Cellier. In biserica simt cum… trimit cintecul spre Dumnezeu. Parca si taragotul suna altfel in biserica. Nu sint un habotnic, nu, nicidecum. Am crescut insa in spiritul acesta de cinstire si de respect fata de biserica. Acolo, la biserica, oamenii parca stiu sa fie mai buni, mai prietenosi, mai curati, acolo stiu sa-si ceara iertare pentru cite fac, rele, pe pamintul acesta. Biserica e singurul loc in care, cred, te poti cai de relele pe care le faci in afara bisericii.

– Credeti in generatia tinara?

Da, cred.

- Credeti in posibilitatea, sau poate in sansa reintoarcerii acesteia spre… radacini?

Totul depinde de noi. Cum ii crestem, asa ii avem. In ceea ce ma priveste, sint optimist, sint increzator. Lucrurile se vor aseza, cu siguranta. Au fost atitea framintari, si sociale si politice! Pina la urma, insa, ne vom… maturiza si noi, si politic si economic si social. Nu tine o vesnicie nimic!

Life , , , , , , , ,

O data pe an la biserica

April 12th, 2009

Da, merg la biserica doar o data pe an. Sau mai bine zis, doar o data numar: cu ocazia Sfintelor Pasti. Pentru ca atunci ma duc sa fiu atent la oameni, la ce spune preotul, la obiceiuri s.a. In afara acelei dimineti*, o data pe an, pe care o petrec la Valea Vinului, pentru slujba Invierii, dau pe la biserica destul de rar.

Intru in cate-o biserica fiindca ma aflu in nu-stiu-ce orasel iar biserica de acolo e un punct de interes cu greutate (gen biserica fortificata din Biertan), sau ca vizitez unul din principalele orase ale Europei (Praga, Berlin, Brasov, s.a.m.d.), sau comunele din Maramures, sau Muzeul Satului. Sau poate am descoperit o bisericuta intre blocuri, aici in Bucuresti – si mi se pare interesanta. Le admir si le studiez pentru partea de cultura si istorie, nu fiindca ma consider mare crestin.

De ce nu ma consider crestin? Pentru ca in acceptiunea generala, cea pe care am observat-o “in jur”, a fi crestin inseamna sa fac parte dintr-o categorie (sau hai, din aceeasi oala) cu niste oameni cu care nu ma identific. Precum cei din extrasul de mai jos, din superba carte a lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos” – pe care e musai sa o cititi. Hai sa adaug ca exemplul este unul cat se poate de bland, pot fi si mai realist de atat.

Stii care e diferenta intre crestinul adevarat si pietistul, care pupa o mie de icoane si nu face nimic?

Am intrat intr-o zi in biserica. Era o biserica micuta, improvizata, pentru ca se lucra la biserica mare. Eram cu sotia si, din cauza mirosului abundent de lumanari, tamaie, sotia a lesinat. M-am speriat, am luat-o in brate si am iesit cu ea afara, pe iarba. Nu stiam cum sa o trezesc, ma speriasem, era, poate, o cadere de calciu, stiu eu ce. S-a trezit si mi-a spus: da-mi ceva sa mananc. Unde sa fug eu duminica, cand totul era inchis? Am intrat in biserica, era in timpul Liturghiei, si, in biserica, am gasit painile cu lumanari, dar si-un pluton de babe care le pazea, si am rugat din suflet sa-mi dea si mie o bucatica de paine, ca cineva se simte rau.

- Nu-ti dau, ca nu e sfintita, mi-a raspuns baba, cu autoritate, de parca era parlamentar.

- Dar va rog din suflet, eram disperat, doar o bucatica

- Nu, ca nu e sfintita.

Tot asa mi-au raspuns toate cele 10 babe:

- Nu-ti dau, ca nu e sfintita.

Pana s-a trezit unul si-a zis:

- Da , fa, paine, ca-ti trag una de te sfintesc pe loc!

Acela este crestinul adevarat. Tanarul asta a vazut formele de impostura. Dar tanarului acestuia ii lipseste informatia, prin care sa vada ce inseamna adevaratul crestin…

Asadar, privesc crestinismul si credinta cu ochii mei proprii. Cred, dar ma manifest tacut. Nu ma duc la biserica ca sa-mi etalez ultimul Mercedes achizitionat, sau costumul nou de la Armani, ceasul Tissot, sau pantofii de la Geox. Despre asta pare sa fie vorba pana si cu ocazia Sfintelor Paste, lucru care imi face greata, sincer.

* In comunele din judetul Satu Mare, de unde provin, slujba de Inviere se tine in dimineata urmatoare celei pe care o stiti cei de-aici din Bucuresti.

Life , , , , , , , ,