• Am inceput luna cu o excursie de cate-o zi sau doua in Veliko Tarnovo, respectiv Nisipurile de Aur. Colegii de calatorie au fost @bogdanpaun (angajatul meu) si @omfericit (il cunoasteti deja, unii din voi). Alternativa era un weekend intre domnisoare in Delta, pe care l-am ratat din cauza ca nu l-am trecut in agenda telefonului.
• Am continuat calatoriile cu un drum pe Transfagarasan, cu opriri principale la Balea Cascada si Balea Lac la respectabilul domn Marius Olariu - eu invitat fiind de “tatal meu bogat”. Ocazia? Serbarile Zapezii. Da, am gasit si zapada in iunieeee. Ne-am distrat copios.
• De-abia mai sunt vreo 40 ore pana cand plec pe litoralul romanesc, pentru Congresul Olimpic al Alumnilor AIESEC. Sa tot fim vreo 40 de agenti ai schimbarii acolo, presimt distractie crancena.
• Nu bine se termina petrecerile AIESEC, ca la sfarsitul saptamanii ma intorc in partea sudica a Transfagarasanului, pentru o alta mare petrecere a unei colege din JCI Bucuresti, care are o pensiune in zona.
• Iesind din iunie, iarasi ma duc spre nord, in Cluj, la nunta verisoarei Anca B.

De o astfel de …transhumanta de la munte spre litoral si vice-versa, daramite cu petreceri peste petreceri, n-am mai avut parte vreodata. Io zic ca o sa fie cu happy end.

In primul rand, eu l-am folosit in directia Otopeni – Gara de Nord Bucuresti, nu si invers. Dupa Paste, cand m-am intors in Bucuresti cu avionul, dis de dimineata, am hotarat sa fiu altfel decat ceilalti pasageri – in mare parte tineri din categoria “corporate”. Si anume, mi-am propus sa iau trenul spre Bucuresti. Ei, corporates, nu au luat trenul fiindca e evident ca durata calatoriei este ceva mai lunga, si trebuiau sa ajunga la 9.00-9.30 la servici.

Sistemul functioneaza in felul urmator:

• verifici tabelul de plecari, care sunt din ora in ora, si cumperi biletul cu 6 RON.
• astepti sa se dea drumul la imbarcarea in autocar, un exemplar turcesc inchiriat de la Filaret, de altfel un vehicul chiar misto, in care iti poti depozita in cala bagajele la apasarea unui buton, elegant.
• faci transferul spre gara de unde vei lua trenul, pe DN1 in directia Ploiesti, in maxim 5 minute de la aeroport – vezi poza.
• Ajungi la …halta respectiva, in care daca esti la costum regreti ca te afli. Unde cobori este pamant si praf, apoi urci o panta spre linia de tren, ca sa ajungi intr-un spatiu fara adapost, in care te sufla vantul de nu ai mai vazut asa ceva. In cazul meu, era trecut de ora 10.00 dimineata, si era un frig crancen.
• Vine intr-un final trenul, o Sageata Albastra cu regim de Personal. Intre plecarea de la Otopeni si urcarea in tren sunt aproximativ 30 minute, foarte mult timp pierdut degeaba, in frig.
• Sa te urci in tren e o provocare, deoarece distanta dintre peron si tren este de minim 50 cm (de gol absolut), asadar cei in varsta, cu disabilitati sau cu bagaje mari au parte de un inconvenient in plus.
• Prima parte a drumuui este chiar frumoasa si pitoreasca, sa ii zic asa. Pe tot parcursul calatoriei sunt restrictii de viteza.
• Trenul opreste in Mogosoaia, locatie in care mai urca vreo cativa cetateni ai localitatii respective (if you catch my drift).
• Tiptil, tiptil, strecurandu-se printre tot felul de betoane si mizerii, trenul ajunge in Gara de Nord la linia 13, la aproximativ 60 minute dupa ce te-ai urcat in autocarul de la aeroport.

Alte constatari

1. durata totala a calatoriei mele de la aeroport pana in zona Obor a fost de 150 minute, la un cost de 8.5 RON, fiindca am luat metroul de la Gara spre Obor. Din punct de vedere costuri, e cea mai ieftina varianta, dar vine cu cateva minusuri (enumerate printre randurile de mai sus), ceea ce e normal in orice caz similar. Nu exista ieftin si exceptional, dar ieftin si bun exista.
2. Popularitatea serviciului nu este tocmai stralucitoare. In cursa pe care eu am efectuat-o am fost 2 clienti! Mi s-a spus din mai multe surse ca in general sunt doar o mana de oameni in fiecare directie, dar cand am sosit in Bucuresti, asteptau vreo 40 oameni sa se urce, pentru calatoria in directia opusa.
3. Per total, am ajuns la servici la aproximativ 2 ore dupa domnii si domnisoarele corporate, am reusit sa imi fac tot programul zilei, asadar graba tipica de a ajunge repede-repede la servici mi se pare nejustificata, in anumite circumstante.
4. Autobuzul 783 vine mult mai des la aeroport, costa aproximativ la fel ca si trenul dar ajunge in maxim 40 minute la Piata Victoriei – locatie oarecum echivalenta ca distanta cu Gara de Nord. Se poate sa fie ceva mai aglomerat, dar nu contati pe asta.
5. Autobuzul 780 vine si el des la aeroport, merge catre Gara de Nord (si tot asa), nu stiu cat costa, dar are aceleasi coordonate de plecare si sosire ca si trenul, in maxim 45 de minute, estimez eu.
6. Masina sau taxiul costa cel mai mult, si ajunge la Piata Victoriei, sa zicem, tot in vreo 30-40 minute.

Trageti concluziile singuri. Eu zic ca trenul asta e o optiune rezonabila, si ca nu e influentat de eventuale evenimente de pe DN1, care va pot incurca socotelile. Eu o sa il mai folosesc, dar nu foarte des.

Uite ce mancare misto am gasit:

“Experienta este ceea ce obtii cand, de fapt, nu obtii ceea ce iti doreai”.

“Zidurile de caramida sunt acolo pentru un motiv, iar acela nu e sa te tina departe, ci sa verifice cat de tare iti doresti ceva care e dincolo de ele”.

“Zidurile de caramida ne fac sa dovedim dedicarea pe care o avem fata de visele noastre. Ele sunt acolo pentru a ii separa pe cei care nu vor cu adevarat sa isi realizeze visele, de cei care reusesc.”

“Nu renunta: cel mai bun aur este la fundul tevilor cu mizerii.”

“Cand faci ceea ce trebuie, lucrurile bune isi gasesc singure, cumva, intrarea in viata ta.”

“Cand oamenii iti spun parerea, bucura-te de ea si foloseste-o.” (asta eu o pun sub un semn de intrebare, nu cred in ea mot-a-mot, pentru ca in multe cazuri oamenii pur si simplu dau feedback-uri proaste de-a dreptul; are totusi un mare sambure de adevar)

“Rasplateste-i pe cei care sunt cu tine in calatorie.”

“Nu te plange, munceste mai mult.”

“Fii foarte bun la ceva. Te face valoros.”

“Gaseste ce e mai bun in fiecare persoana; oamenii o sa iti arate partile lor bune intr-o zi. Ai rabdare, asteapta.”

“Fii pregatit: norocul e locul unde se intalnesc pregatirea cu oportunitatea.”

Si nu in cele din urma, cel mai bun indiciu apropo de intrebarea mea:

“In viata, sau mai precis pe patul de moarte, ajungem sa regretam nu lucrurile pe care le facem in viata, ci pe cele pe care nu le facem. Gaseste-ti pasiunea si urmeaz-o!”

P.S.: Ma bate gandul sa trec pe diacritice, apropo.

Later edit: e o coincidenta prea mare ca fiecare dintre ultimele doua articole oarecum negative sa fie urmate de articole despre vise. Vi se pare (si voua) ca pregatesc ceva?

1. Biletul pentru vagoanele de cuseta (cu unul din asta am avut tangente) se verifica la intrarea in vagon de catre conductorul acestuia.
2. Usile intre vagoane trebuie sa ramana deschise in timpul mersului.

Am cateva comentarii, ca altfel n-as fi deschis Wordpresu’.

Prima regula: a fost introdusa de conducerea reputatei institutii pentru a permite insotitorului de vagon sa elimine posibilitatea ca o persoana cu biletul emis gresit, sau fara bilet, sa intre in vagon. Pe scurt, eu numesc asta “deranjam majoritatea, ca sa salvam minoritatea”. Cat de des ati auzit dvs. sa se fi emis un bilet de calatorie gresit? E posibil, nu contest, dar sa fim seriosi, e o situatie rara si care suporta rezolvare, precum si prevenire in alt mod (cum ar fi rugamintea de a verifica biletul emis la momentul cumpararii). Am uitat: poate se vrea ca aceasta masura sa insufle un aer de transparenta apropo de tentativele conductorului de a se transforma in “nasul”. Pe mine nu m-au convins. Scurt pe doi: vii la tren/vagon, poate ajungi in ultima clipa, poate afara ploua ca dracu, poate ai biletul in fundul unui rucsac pe care oricum il desfaceai ca sa iti scoti sandwich-ul pana venea nenea sa verifice, DAR stai, trebuie sa dai socoteala cine esti si cu ce ocazie in tren. Pune bagajele pe jos, murdareste-le nitel, scotoceste buzunarele dupa bilet, si demonstreaza ca ai o treaba cu acel tren/vagon. D’oh, de parca te-ai duce spre el fara un scop, fara sa iti fi citit biletul de calatorie. Halal CFR!

A doua optimizare, necesara celor care poate s-au urcat in vagonul gresit deoarece pierdeau trenul, sau doritorilor de mancarica la restaurant, mi se pare de asemenea interesanta. Si ma astept sa fiu contestat pentru ca o pun intr-o astfel de lumina. Revenind, ideea e ca dau un ban, dar oricine trece pe langa locul in care eu dorm cu toate bunurile mele prin genti. E logic, nu? Conductorul motiveaza ca toate cabinele au acum incuietori care se deschid doar de catre ocupantii cusetei. Asa o fi, dar probabilitatea sa gasesti usi deschise, in spatele carora sa fie vreun uituc plin de bani, exista iar unora le zambeste.

Spor la optimizari, CFR! Sa stiti ca link catre site-ul companiei dvs. nu voi pune, pe motiv de optimizare trafic. Sa nu-mi pice serverul.