Promiteam acum o vreme, odata cu publicarea superbului articol (scuzati modestia!) despre lucrurile inutile pe care le tot (vrem sa le) cumparam, ca voi continua subiectul, a.i. sa putem avea o idee cat mai buna despre ce inseamna o viata echilibrata. Voi incerca asadar, in continuare, sa expun primele idei utile despre bani si cum sa ii privim. Mentionez ca inclusiv eu am invatat aceste idei din carti sau de la alte persoane, deci nu-mi apartine vreuna dintre ele, dar le consider usor de aplicat si realmente folositoare.

Stiti sentimentul ala, cand ai un vis mare (de exemplu, sa ai casa ta proprie, cu piscina, panorama spre ce vrei tu, decapotabila in garaj s.a.)  dar te intrebi cum si cand o sa ti-l poti permite? Daca esti angajat, gasesti tot mai dificil sa rezisti cu banii pe care ii castigi timp de 30 zile? Daca esti somer, simti cum te ia cu sperieti cand il vezi pe curier venind spre blocul tau? Iti vezi visele erodate de multimea de facturi care iti sosesc in cutia postala, luna de luna? Daca da, trebuie sa faci mai multi bani, cred ca esti de acord. Vestea proasta e ca inainte sa faci mai multi bani, trebuie sa iti rezolvi problemele actuale cu banii, sa iti platesti datoriile in primul rand.

Albert Camus, scriitorul francez, scria acum 80 ani ca “exista un fel de snobism spiritual care ii face pe oameni sa creada ca pot fi fericiti fara bani”. Margaret Thatcher, fost prim-ministru al Angliei, spunea ca “nimeni nu si-ar fi amintit de Bunul Samaritean daca acesta ar fi avut doar intentii. Avea si bani!”. Asadar, fie ca esti de acord sau nu, grijile pe care ni le facem cum sa obtinem, si cum sa cheltuim banii ne consuma o mare parte a zilei; uneori ne tin treji noptile.

Oamenii care au probleme financiare trebuie sa isi plateasca datoriile, sau macar sa aiba un plan in legatura cu plata lor. Dupa care pot trece la o alta etapa, la noi riscuri sau proiecte de afaceri. Hai sa fim sinceri, majoritatea oamenilor sunt varza la administrarea banilor. Pana si Statul e varza, e mai rau decat varza. Problema este de fapt foarte simpla: cheltuie mai mult decat castiga. Rezolvarea problemei insa, nu este simpla deloc. Cand esti la baza muntelui dupa o avalansa, ti se pare imposibil sa iti sapi un culoar de iesire.

Eu recunosc ca habar nu am de statisticile din Romania in legatura cu datoria medie a fiecarui roman, cate carti de credit are, s.a.m.d., insa sunt sigur ca daca as sti, m-ar intrista. Si pe voi v-ar intrista, fiindca discutam de sume totale colosale, pentru care se plateste dobanda faina, cel putin 20% pe an, daca e sa mentionez o cirfra. Iubim sa folosim plasticul cu numele nostru in relief. La centrele comerciale e criza, intr-adevar, de locuri de parcare. Solutia de iesire din aceasta criza nu este universala, si trebuie abordata personal, fiecare cu capraria lui, cetatean cu cetatean.

Primul pas este sa ne uitam la intrebarile de mai jos, si sa raspundem la ele (doar nu credeati ca scapati):

• Cate carduri de credit aveti?
• Ce datorie aveti pe fiecare din ele?
• Ati adunat toate sumele astea?
• Ce dobanzi platiti pentru ele, si ce penalitati datorati?
• Daca veniturile nu mai cresc, cat va va lua sa platiti aceste carduri, presupunand ca nu va mai atingeti de ele?
• Daca veniturile scad, sau mai rau, dispar, cum o sa platiti sumele acestea, sau macar dobanda pe ele?
• Va permiteti cu adevarat distractia de mai sus?

Cel mai nasol mi se pare faptul ca tinerii au devenit o piata tinta pentru banci, iar acestia isi fac usor descoperiri de cont (daca nu chiar credite de consum!) de 3x cat venitul pe care il au la un loc de munca cu zero siguranta de viitor, banii facandu-i praf pe haine la moda, pizza, distractii, cadouri pentru prietene, electronice si lista poate continua. Nu exista baza financiara pentru acest gen de consum, iar unii din acesti tineri vor avea in curand ceea ce americanii numesc bad credit record, adica, pe romaneste, in momentul cand vor dori sa isi cumpere o casa sau o masina, banca le va refuza aplicatia, considerandu-i incapabili de seriozitate in plata datoriilor. Cunosc cazuri reale, in Romania.

Deci, cum facem sa iesim de sub muntele de zapada de care mentionam mai devreme? Sunt patru pasi de baza, dar imi permit sa adaug un al cincilea, ghiciti voi care:

1. Ne platim datoriile pe care le avem acum;
2. Invatam sa impartim (si) cu altii;
3. Punem deoparte oricat de putin, luna de luna;
4. Punem limite stricte pe cheltuieli;
5. Invatam sa traim in aceste limite.

“Ceea ce trebuie sa invatam sa facem, invatam prin practica”, spunea Aristotel. Cel mai bun plan pentru plata datoriilor si punerea de ordine in finantele personale este acela pe care il vom descoperi fiecare, singuri, facand ceva in acest sens, orice!

Sper ca ideile de mai sus sa va fie de ajutor, dar va anunt de pe acum ca urmeaza articole noi legate de cei 5 pasi prezentati. Pe curand!

Personal sunt un platitor intarziat al facturilor de intretinere, considerand ca am lucruri mai inteligente de facut decat sa imi notez in calendar cand am de platit factura X, cand pe cea de la Y, s.a.m.d. Nu mi-a placut niciodata sa platesc astfel de servicii, desi iubesc sa imi platesc furnizorii de produse sau servicii din aria business, de exemplu. Facturile personale importante incerc sa le platesc in ultima zi acceptata (ex. Vodafone, in a 14-a zi de la emiterea facturii), a.i. sa evit plata penalizarilor. Cateodata imi scapa, si ma taxeaza. Asta e, imi asum. Se intampla rar, dar am avut parte si de intreruperea serviciului. Exista insa doua tipuri de intrerupere:

1. notificata,
2. ne-notificata.

Eeeeh, baietii de la gaz iti taie craca fara notificare. Vezi doamne, “scrie in contract!”. Un sms, un mail, ceva – nimic. Asa fac ei, asa a decis francezul imputit care conduce regia. Mai bine ramai fara gaz, cu consecintele de rigoare, decat sa te roage elegant sa il platesti. Intr-un fel il inteleg, daca amana prea mult, se acumuleaza sume periculoase iar oamenilor poate le vine greu sa platesca. Dar anunta-ma, fir-ai al dracu de francez care te caci pe tine pentru un sms. Revenind: cum spuneam, anul trecut au facut la fel: dupa doua luni neplatite (am uitat efectiv, greseala mea), la emiterea celei de-a treia facturi, zbang! Anul asta au schimbat regula: la emiterea celei de doua facturi, pa si pusi!

Happy-end-ul povestii va avea loc peste cativa ani. Cand i-am vazut trecand pe sub geamul meu, indreptandu-se spre contor, m-a lovit ceva magic, ca de geniu. Imi voi dedica o parte indeajuns de importanta din viata in domeniul generarii de energie alternativa GRATUITA (si legala, vorba lui Grozea), precum si al popularizarii solutiilor de acest gen. O voi face pentru ca imi place oricum domeniul.

Monopolurile in domeniul energetic trebuie sa inceteze. Stiu ca sunteti de acord cu mine, si contez pe sprijinul vostru. Hai sa ii penalizam!

Vii acasa, si un bou sau o vaca ti-a blocat locul de parcare platit la ADP, sau mai rau, intrarea in curte, garaj sau parcare. Ramai calm. Stiu, e greu. Al naibii de greu. Iti vine sa bagi o zgarietura cu cheia. Nu face asta. Mai bine suni la Politia Comunitara, carora le spui foarte pe scurt ce s-a intamplat. O sa iti puna cateva intrebari, mai precis: adresa, numele, marca si numarul masinii detinute de bou (noteaza-le inainte sa suni; eu fac poza), si telefonul.\

Dupa cateva minute sau zeci de minute, un echipaj se va afla la fata locului, pregatit sa faca exact ce ii ceri. Pe bune!

1. avertisment – o foaie pusa in parbriz, din partea Politiei, prin care il instiinteaza ca e cetatean non-euro si ca ar fi bine sa isi revizuiasca politica in domeniul parcarilor; de asemenea, boul afla ca daca ramane bou pe viitor il paste 100-500 lei amenda pentru parcare pe locul altei masini, sau 1500-3000 lei amenda pentru blocare parcare – dupa caz; in aceasta situatie, implicarea ta nu e necesara, e o operatiune fara urme.

2. sanctiune – amenda conform dorintei tale. Eu personal o sa propun 1500 RON daca boul e cu Dacia Golan, respectiv 3000 RON daca are masina de import. In acest caz, esti ceea ce se numeste martor, ai o responsabilitate cat de cat pentru amenda pe care o generezi.

Stiati de varianta asta? Sau v-ati multumit cu scandalul local, claxoane si alte deranjuri?

Hai sa ii ardem.

Am auzit de ING de cand au deschis banca in Romania, dar mi se pareau fitzosi si rigizi. Dar am fost mai aproape de acest brand din momentul cand au deschis in Romania partea de asigurari, mai specific agentia din orasul meu natal. O cunostinta foarte buna de-a mea a fost numita AM (agency manager) din start, in urma unei povesti misto, dar care nu are loc aici. In acel an m-am inscris pe site-ul ING global sa primesc rapoartele anuale si alte documente. Pe care mi le-au trimis constant pana acum vreo 2 ani. Incepand cu 2009 m-au anuntat ca trebuie sa protejam mediul, ca ei reduc costurile, asadar daca le mai vreau, sa le scot de pe site in format PDF.

Cand eram student am aplicat pentru bursa ING, pe care n-am luat-o. A fost o situatie aiurea, ca aveam relatii personale cu toti marii sefi ai institutiei, dar n-am trecut de o tipa, Florentina Soare, la interviu. Mi s-a mai intamplat si in alte companii. M-am enervat atunci; erau primele clipe cand incepeam sa ma gandesc ca o sa-mi bag eu picioarele in toate firmele cu fitze, si o sa imi deschid eu una a mea.

Pe cunostinta mea din orasul natal am asistat-o de cateva ori in actiunile ei, sau am avut discutii prelungite cu ea despre asigurari, ING, cum merg lucrurile, ce nu merge, cum a corectat, cum dezvolta treaba s.a.m.d. Ma rog, ea deja ajunsese intr-o pozitie superioara, pozitie din care refuza sa avanseze din motive personale. E o persoana geniala si m-a facut sa imi placa de ING foarte mult. Mi-a fost si inca imi este mentor.

Mai sar peste cateva povesti interesante, dar la un moment dat, ING Bank a decis sa fie prietenoasa. A deschis office-uri, pentru persoane fizice. Evident, am deschis cont imediat, pe care il folosesc si azi.

Apoi ING a decis sa fie prietenoasa si cu companiile. Superb, m-am mutat si cu firma acolo, ba chiar cu toate firmele clientilor. Ei, aici a inceput sa se imputa treaba. Mie imi place in continuare ideea pe care merg, insa cred ca e aplicata gresit si va duce la un mare esec. Sa va spun cateva experiente:

• in unele cazuri, ne-au omorat cu nevoile de documente a.i. sa nu inchida conturile unei persoane juridice. Vroiau lamuriri peste lamuriri (desi existau unele oficiale, notariale) ca un asociat poate actiona in numele celuilalt.
• plati externe in HomeBank nu aveau, trebuia sa mergi in Kiseleff la head-office. Acolo, in cazuri de plati identice, cateodata cereau anumite documente suplimentare, alta data nu. M-au inebunit. Acum s-a rezolvat.
• Multi-transfer-ul din HomeBank a durat ceva vreme sa il descopar, dar hai sa zic ca problema e la mine. Am pierdut la vreme facand plati manuale de am imbatranit vreo 2 luni degeaba.
• am deja la activ doua plati care stim ca le-am facut, recipientii stim ca le-au primit, dar in extrasele lunare nu e nici urma de ele, iar ING zice ca daca nu-s acolo, platile nu s-au facut. Go figure!
• am pacalit relatiile cu clientii grav de tot, am sunat dandu-ma drept un strain (client de-al meu), vorbind in romana, stiind raspunsurile la intrebari, si mi-am rezolvat problema. Ok, e nasol, dar mi-a parut bine ca s-a intamplat. Oricum altcineva nu avea cum sa stie toate chestiile care m-a intrebat reprezentantul bancii. Cand am tratat problema cinstit, insa, m-am lovit de un zid. Asta nu poate duce la ceva bun.
• procedura de aprobare a unei amarate de descoperiri de cont dureaza vreo 2-3 saptamani. De ce?
• Iti dau un username sa accesezi HomeBank, ca n-ai cum sa il retii. Un carnat lung, fara inteles pentru oameni. Eu odata l-am uitat acasa, dar am avut de facut operatiuni importante, iar reprezentantul office-ului meu, office-ul in sine, dar si Relatiile cu clientii aruncau mingea de la unul la altul ca ei nu pot sa imi spuna username-ul, ci ceilalti, sau ca nu pot sa o faca deloc, nu pe telefon. Dar n-aveti un milion de informatii sensibile pe care puteti sa le verificati prin intrebari??? Eu cum imi fac tranzactiile daca n-am username-ul la mine, cand vizitez Patagonia?
• nu pot scoate extrasele de cont pentru septembrie 2008, incerc deja de ieri si HomeBank zice ca nu exista. Am inteles ca acestea devin disponibile la cateva zile dupa ce se termina luna. Ma rog…
• cireasa de pe tort: la o incurcatura intre office si head-office, in care fiecare sustinea un alt punct de vedere, omul din head-office mi-a spus “Domnule, astia din office nu sunt tocmai oameni de banca,…”. Poftim?????? Afara nu scrie ING Bank? Cazul l-am auzit si la alti parteneri de afaceri.
• imi apar in extras chestii gen, o suma platita de doua ori catre un beneficiar, dar suma pe care eu stiu sigur ca am platit-o o singura data, si in cu totul alta zi decat cele listate in extras.

Sunt total de acord ca faptele prezentate aici nu duc la falimentul unei banci. Sunt exagerat cu articolul asta. Dar sunt fapte care ma fac sa emit aceasta opinie, ca de ING se va alege praful in maxim 2 anisori (later edit: dupa doua saptamani de la scriere, se pare ca se anunta mai devreme). Si din pacate, desi am fost privit cu suspiciune de fiecare data cand am emis cate-o parere mai altfel, nu m-am inselat vreodata.

ING este brandul meu favorit, pentru cine nu stie. Chiar am scris postul asta cu mare parere de rau. Dar m-am saturat sa tin pentru mine.

Inaintea nuntii la care am venit, de fapt, am avut 2 zile aproape pline pentru orice altceva. In prima zi am cam frecat menta, de oboseala cred. Seara a fost Bachelors’ Party, care a inceput intr-un restaurant “La Boca“. Am fost 14 participanti, sa zic asa. Dupa masa, ne-am tot perindat prin cluburi, incercand sa gasim unul ca lumea. Mie personal mi-a placut Coyote, unde atmosfera era faina, chiar daca nu erau foarte multi petrecareti, spatiul fiind mic. Pur si simplu cele 4-5 fete erau si frumoase, si inteligente si aveau un fel de a incinge atmosfera… fain de tot. Mentionez ca nu s-a apelat la nici un bordel si nici o “fetita” platita, spre marea mea surprindere – la cum il stiu eu pe mire. Cred ca a imbatranit si considera ca se expune prea mult cu astfel de activitati. Oricum, pentru toti cei prezenti, o astfel de actiune e doar la nivel de lauda, fiindca niciunul nu fusese in viata lor la un bordel adevarat.

A doua zi am iesit in oras, cu o plimbarica destul de scurta, insa cuprinzatoare. Am vazut elementele principale de interes, atat pe jos cat si printr-un tur cu masina in puncte mai …panoramice din oras. Nu stau sa detaliez prea boem toata plimbarea, fiindca cine cunoaste stie. Praga e un oras care incanta ochii.

A treia zi a fost nunta, care a inceput cu o receptie (considerata inutila de miri, ulterior) la care am reusit sa fac valuri, spargand din neatentie un pahar si o scrumiera. Cat de misto a fost partea sonora, wow. Toata lumea a urcat apoi cu mic cu mare in autocar, cu destinatia Areal Botanika. Eu conduceam masina mirelui, in spatele autocarului… pe care dupa primul semafor l-am pierdut. Noroc cu spiritul de observatie ca am sesizat masina fotografului si m-am tinut dupa ea. 

Areal Botanika este un loc frumos, undeva la cativa zeci de km de Praga. Minunat, sincer. Din cate m-am prins, e un hotel de clasa superioara, cu un teren de golf, cateva terenuri de tenis s.a., o padure amenajata pentru teambuilding-uri, si cateva case private high-end.

Nunta – a inceput ca-n povesti, insa a fost organizata ca o petrecere. Fiecare facea ce vroia: ori baga in el mancare (tip bufet) sau bautura pana crapa, sau asculta muzica suava cantata de unul la clape, sau facea baie in piscina, sau fugea in puta goala pe terenul de golf (fiul mirelui, de exemplu), sau digera un pahar de vorba. Spre inserate a devenit evident ca urmeaza un live-performance. Zis si facut, am avut parte de un super show, in 2-3 etape, din partea unui rock star bine cunoscut in Cehia, pe numele lui Jan (Honza) nu-stiu-cum-ca-nu-tin-minte; e un tip la vreo 46 ani, arata de 36, cu o personalitate foarte prietenoasa si fara fitze. Avand in vedere ca petrecerea a inceput pe la 13.00, muzica a incetat sa se auda de pe la 01.30, iar la 03.30 toti erau orizontali, adica in patul lor. Cazarea a fost oferita de miri pentru toti invitatii, atentie, la 4 stele intr-un cadru natural de exceptie. Totul s-a petrecut bine si a fost placut.

A patra zi ne-am trezit cu chiu, cu vai, dupa care am luat micul dejun (cine s-a trezit la timp), si fiecare si-a luat ramas bun. Restul zilei am frecat menta, am luat pranzul la Satelit Bar (cea mai crancena friptura de vaca) din nou, i-am prins degetelele in usa unui copil, am mai facut o plimbare prin oras si mi-am plans rana de la picior – degetelul mic a incasat un colt de masa pe la pranz.

Next… Berlin. Poze o sa fie imediat dupa ce voi avea conditii optime sa le flickaresc.