Desi ma feresc ca blogul meu sa ajunga o adresa cunoscuta in domeniul prezentarii escrocheriilor care ne privesc pe la colturi, intamplarile fac de asa natura incat sa traiesc cate-o distractie din asta, una dupa alta. Si astfel nu ma pot abtine sa nu relatez respectivele aventuri. Hai sa va spun ultima petrecanie, pe care nu am gasit-o documentata in online-ul romanesc, si cred ca nici in televiziunea de la noi. Dar apropo de asta, va asist cu orice informatie.

Apar in viata mea niste clienti dubiosi la o casa monument istoric pe care o am de vanzare ca agent imobiliar. De ce dubiosi? Pentru ca sunt de culoare, tineri ca mine, grabiti sa cumpere fara un due-dilligence minimal, si cu bani multi la dispozitie pe care par sa ii arunce la gunoi, avand in vedere pretul piperat pe care il discutasem. In acel moment eram foarte tentat sa ii raportez autoritatilor de rigoare, fiindca tranzactiile imobiliare nu se fac chiar ca la piata. Dar am amanat momentul pentru ca parea incitant, pentru ca preferam sa aflu tot adevarul, decat sa stric prajitura inainte sa o punem pe foc, si pentru ca putea sa nu fie spalare de bani. Ce le puteau face autoritatile avand doar o informatie minimala? Ma rog, dupa cateva intalniri in care tot socializam si ma intreaba de mediul investitional de aici si perspectivele de viitor, ajungem la miezul problemei lor.

Ne intalnim (adica ii duc) la un apartament neutru in care sa imi arate ceva, “ca sa inteleg eu mai bine care ar fi cea mai buna asistenta pe care le-o pot da” cu “investitiile” lor. Acolo, in baie, scot din buzunar trei sticlute cu substante chimice (vezi Doamne, foarte secrete), si doua folii de aluminiu, din care una pare sa fie impachetata ca si cum ar avea cateva bancnote in ea.

Imi spuni ca banii lor ar fi mai degraba cash, dar si aia intr-o forma speciala care nu poate fi gasita la intrarea in tara. Practic, in staniolul ala erau niste bancnote in euro, cam negre, aparent arse/distruse, pe care se gasea un praf alb. Ce sa mai, aratau ca dracu; dar se vedea ca sunt euro! Ei ziceau ca bancile le pun in forma asta, a.i. sa previna utilizarea lor daca ar fi furati in timpul transportului cu blindatele, si ca foarte putine persoane stiu cum se reactiveaza acesti bani ca sa redevina euro, asa cum ii stim cu totii.

Incepe demonstratia. Ma intreaba daca am douazeci de euro la mine. Neavand, produce el o bancnota din buzunar. O uda cu o substanta rosiatica, dupa care o baga intre alte bancnote de aceeasi valoare in staniol. Impacheteaza treaba, si incepe sa o calce in picioare. Apoi o desface, uda combinatia de bancnote distruse cu alta substanta, iar o impacheteaza, si ma roaga pe mine sa o calc in picioare vreo 5 minute. Iar o desface, o mai uda cu a treia substanta, dupa care incepe sa frece cu vata peste bancnote. Incet, incet, acestea incep sa re-arate ca euro. Mentionez ca erau doua bancnote negre de reactivat, cu ajutorul uneia uzuale, prin niste procese care ar transfera nu stiu ce chimicale din cea buna spre cele inegrite, ca sa redevina bani buni. Cand se termina curatenia, le baga in apa sa se scurga chimicalele, dupa care le punem pe un corp de iluminat, si in cateva minute aveam 3x douazeci de euro, toate impecabile, cu serii diferite. Am ramas total mirat la faza asta, pentru ca oricum nu stiu cu ce se mananca producerea de bancnote, ce proprietati ar avea acestea, si pentru ca nu e stilul meu sa ma ocup de gainarii. Ca sa ma lamuresc, le spun sa imi dea fosta bancnota originala (acum secata de proprietatile chimice originale, yeah right), si una dintre cele reactivate – ca sa le duc undeva la verificare. Dovezi, nenicule.

Ii intreb daca au de gand sa produca toata suma pentru casa din bancnote de douazeci, si prin acest procedeu. Mi se spune ca sunt de fapt bancnote de cincisute, asta era doar sa inteleg eu cu ce se mananca. De parca mi-ar fi pasat, preferam sa nu stiu. Dar oricum… de ce ai avea teancuri de cincisute, si demonstrezi pe douazeci. Si aici intervine elementul care m-a alertat imediat ca e o mare teapa. Imi spun ca “asistenta mea” ar fi sa tot aduc bani in forma de cincisute euro, a.i. ei sa reactiveze cate o mie din fiecare de cincisute, iar eu sa imi iau cota parte din cele noi. Pai cum aveti voi bani, daca imi cereti mie??? Mai mult, cand ne despartim ma roaga sa le dau cateva sute de euro imprumut, ca sa plateasca persoana care le ascunde banii deactivati. C’mon!!

Nu am cotizat cu nimic, si m-am dus direct la un meeting cu domnul Google. In Romania n-am gasit informatii relevante despre negri care duplica bani, adica euro. Dar m-am gandit ca tepile n-au fost inventate in Romania, oricat de smecheri ne credem noi, asa ca la germani am gasit exact reteta de mai sus. Imaginati-va ca au existat creduli care le-au si dat mii de euro, dupa care s-au imprumutat cu zeci de mii, dupa care binevoitorii negri s-au evaporat, lasand credulii cu toate problemele din lume in cap.

Am mai avut o conversatie cu ei de atunci, in care le-am zis ca prefer sa nu ma amestec, afland despre ce e vorba de pe internet. Tot radeau la telefon si ma implorau sa ma intalnesc cu ei inca o data, cateva minute. Desigur.

Evident ca n-am mai verificat banii lor la o casa de schimb, fiindca acum mi-e foarte clar ca sunt reali iar toata demonstratia aia era o iluzie optica de impresionat, a.i. sa cazi in capcana. De asemenea, mi-e clar ca nu vor cumpara vreo casa, si ca nu e spalare de bani ci escrocherie. Ca in mailurile alea din Nigeria… motiv pentru care am impresia si ca nu e prima data cand se afla in Romania, cum pretind.

Care-i faza? Am ocazia sa cunosc destul de multa lume, sau sa nimeresc la fix intr-un context care urla sa fie expus la mine pe blog. Asadar, io o sa iau atitudine si voi scrie!

Ce voi scrie? Povesti (adevarate) cu iz antreprenorial, asa cum le vad eu, mare caracter fara experienta jurnalistica. Le voi zice BizStories, si vor reda ori povestea unui business nou sau vechi (pe care le admir), ori povestea unui antreprenor misto, ori un local sau restaurant care mi-a placut (ca tot se vede cu ochiul liber ca-mi place mancarea), sau altele.

Incep cu trei unitati de alimentatie publica si o fabrica de apa.

Imi urez spor si inspiratie la scris. Voua va urez lectura placuta!

Paul Graham spune ca “Daca am invatat ceva prin finantarea atator startup-uri, este faptul ca succesul sau esecul lor se bazeaza pe calitatile fondatorilor” “Ceea ce inseamna ca este mai important cine esti, nu cand o faci.”

In vremurile bune, toti oamenii buni sunt ocupati facand proiecte misto… si nu sunt tocmai disponibili sa ti se alature intr-un startup. In mijlocul unei crize proiectele noi sunt anulate, oameni care se ocupau de ele sunt dati afara, iar marile companii se multumesc sa imbunatateasca liniile de business existente. Proiectele noi nu primesc bugete. Astfel, oamenii buni se plictisesc si incep sa caute “Urmatoarea Chestie Mare“… un startup cool.

Finantarea afacerii se face un pic mai greu, dar nu mult mai greu. Echipele bune cu idei bune pot intotdeauna sa obtina finantari de la VC (venture capitalists) sau “ingeri”. Ca sa fim sinceri, VC-ii stau pe gramezi de bani chiar acum… iar ei doresc sa ii investeasca in companii noi misto. Multi dintre ei se feresc sa bage bani intr-un startup existent care se chinuie, dar vor investi bucurosi intr-o idee noua de afaceri. Perspectivele sunt intotdeauna mai atractive decat realitatea (propozitia mea preferata).

De asemenea, aproape totul este ieftin si accesibil. Spatiile de birouri sunt de obicei mai ieftine si disponibile; stiu ca acum nu vi se pare asa, insa daca vreti neaparat, puteti gasi birouri bune pe bani putini. In plus, ne asteptam ca anul viitor chiriile pentru birouri sa scada cu 15%. Calculatoarele, softurile, retelele, birourile si alte echipamente sunt si ele tot mai ieftine, pe zi ce trece.

Asteptarile sunt mai mici in timpul unei crize, asa ca e un moment perfect sa te afli in faza de dezvoltare, sa iti construiesti produsul, sa gasesti o baza de clienti si sa incepi cu un mic flux de venituri.

Clientii sunt doritori sa incerce noi lucruri ca sa economiseasca bani in vremurile grele. Cand lucrurile merg bine, ei nu vor sa isi asume riscuri cu un startup micut. Daca le poti economisi niste bani in vremurile grele… sunt mai mult decat fericiti sa faca afaceri cu un startup.

Baga mare! Acum e un moment perfect sa iti transformi ideea intr-o companie solida.

Cuvintele de mai sus mi-ar putea apartine, fiindca sunt lucruri pe care le stiu din experienta, insa reprezinta mai degraba o traducere adaptata de mine dupa un articol publicat pe un blog al Microsoft BizSpark. L-am gasit documentandu-ma despre BizSpark (d’oh!), si m-am gandit sa il rescriu in romana. In alta ordine de idei, va recomand:

• programul Microsoft BizSpark, pentru startup-uri;
• articolul original in engleza;
• articolul pe aceeasi tema scris de Paul Graham;
• primul portal al antreprenorilor din Romania;
• programul de mentorat pentru tineri antreprenori.

Sper ca n-am enervat pe cineva cu articolul asta. Incerc doar sa ofer un continut util.

Candva in aprilie am dat totusi informatiile la inregistrarea pe un site, pentru doi prieteni. Site-ul presupune diverse achizitii, de obicei lunare. Acestea pot fi amanate. Ne-am inteles cu ei sa schimbe amandoi in sistem cardul meu cu unele ce le apartin, cat mai curand. Unul dintre ei a facut-o, altul nu. Dupa prima luna, m-am trezit ca sistemul ma taxeaza 800 RON, si nu stiam de ce. Ghici ciuperca…

Omul mi-a platit dupa cateva saptamani, am rezolvat-o, i-am spus omului sa bifeze “postpone autoship”, iar banii mi-au fost in siguranta. Numai caaa, sistemul a schimbat username-urile tuturor, inlocuindu-le cu cifre. Oamenilor le-a fost usor sa uite cum sa intre in sistem, sa-si administreze conturile. Inclusiv mie, inclusiv acestui prieten. Faza s-a combinat cu delasare si amanare, si uite asa tocmai m-am trezit taxat din nou cu 1200 RON, intr-un moment in care aveam nevoie de fiecare cent.

Se cheama prostie. A mea, a lui.

Se cheama vanzari. Ale lor.

Apropo de asta, vedeti ca pentru inregistrarea pe iTunes se cer coordonatele unui card bancar. Pe astea ne-embosate Apple nu le accepta. Va sugerez sa nu va dati cardurile embosate a.i. prietenii sa fie inscrisi, ca nu se stie niciodata cand le vine cheful de cumparaturi. Pe banii vostri.

Zic mersi ca am scapat usor, totusi. Greselile tineretii.