Archive

Posts Tagged ‘JCI’

66 de lucruri pe care le-am facut in 2009

December 30th, 2009

E vremea aceea a anului in care facem bilanturi si noi planuri, nu-i asa? Ei, o fi, dar asa cum vorbeam recent pe IM cu Anca Banita, eu prefer sa las contabila sa imi faca bilanturile, iar eu sa imi traiesc viata. Pe de alta parte, e bine sa aruncam o privire asupra a ceea ce s-a petrecut in 12 luni din viata, ca sa ne cunoastem mai bine. Eu cred ca ajuta.

Ideea de a scrie aceasta postare nu-mi apartine, am furat-o de la prietenul Dragos Roua. Puteti sa o furati si voi, ca nu va raporteaza la Politie. Eu am scris o lista de 66, cam una si ceva pentru fiecare saptamana din an.

***

1. Un post-Revelion cu totul special

Tatal meu bogat m-a invitat subit sa petrec cateva zile cu familia lui la Aro Palace in Brasov, incepand cu 1 ianuarie. Pe langa ca hotelul asta e in fainul oras Brasov, mai are si paturile mele preferate din Romania, un Spa de exceptie, si o parcare mare in care am facut cerculete cu masina vreo doua ore intr-o noapte. Am fost si prin Poiana, la un pic de sport, dar demascarea unui cocalar care calcase cu gipanu niste braduti ai hotelului (ca sa scape de plata parcarii!) m-a facut foarte mandru.

1,5. Revelion 2010 special

Chiar inainte sa public lista asta, mi s-a confirmat ca voi petrece Revelionul care tocmai urmeaza tot acolo, la Aro, tot cu parintii mei bogati.

2. Am aflat ce-i „fine dining“ la Restaurantul Le Gourmand

Vorbesc aici despre primele doua-trei luni de functionare (si de an 2009), despre pasiune, despre harpa lui Roxana Moisanu, s.a.m.d. Cine cunoaste stie, din pacate nu sunteti multi. Plecam de acolo in fiecare seara dupa 22.00, sau 23.00.

3. Am tinut contul @legourmand pe Twitter

Aveam experienta catorva luni de business originat exclusiv prin twitter pe firma mea de servicii imobiliare, si aveam pofta sa fac succes si cu Restaurantul asta. Stiam ca nu il pot face dependent de Twitter, dar oricum mi-a iesit o figura frumoasa (zic unii), am facut-o in premiera, si mi-a placut la nebunie. Din pacate, elegantul restaurant a dat faliment in Aprilie, rapus de chiria enorma pe care o platea unui grec fara inima in piept.

4. Mi-am facut cont pe Facebook

Am rezistat foarte mult tentatiei, ca deh, au fost vremuri in care eram in Top 10 networkeri online din Romania, ce nevoie de Facebook aveam eu? A fost un prilej bun sa imi regasesc foarte multi prieteni (care pe LinkedIn, Xing sau alte retele nu erau), sa tin legatura cu ei, sa ii spamez cu continutul meu de pe twitter, si sa inteleg niste posibilitati uriase care exista in online, si vor mai exista o vreme.

5. Nu mi-am intretinut retelele de afaceri

Am avut cel mai prost an pe parte de “servisare” a retelelor mele de prieteni, parteneri & co. Imi pare si nu imi pare rau, fiindca e o experienta si asta, din care inveti. Activitatea mea de baza in 2009 pur si simplu m-a departat de mediile mele traditionale de cunoscuti; va mai face asta un timp, dar o voi inlocui eu intr-o zi cu soare.

6. Nu mi-am intretinut afacerea pe imobiliare

Ca si la punctul #5, am avut cativa clienti in domeniu pe care nu i-am servit cum trebuie, din pacate unii chiar prieteni buni. S-au descurcat ei cu alti furnizori, dar eu trebuie sa gasesc modalitati in care sa ma revansez fata de ei in viitor. Se face, va spun eu. Stiti ca puteti avea incredere in mine.

7. Am tras pe dreapta cu imobiliarele

De fapt, am redus drastic activitatea inca din 2008 inainte de criza, dupa ce vreo 6 luni am avut clienti doar din Twitter! Am mai navigat timid o vreme printre imobile, iar acum doua luni am decis sa imi respect unele din sfaturile pe care le dau eu altor intreprinderi (ex: sa se concentreze pe activitatea de baza si de perspectiva), si am tras pe dreapta. Oricum imi castig din nou veniturile din consultanta de management. Mai e doar o casa, la care ma mai gandesc ce si cum.

8. Am fost din nou la o conferinta JCI!

Conferinta Nationala JCI, care in 2009 a avut loc la Iasi, organizata de Mircea Giosan (un tip deosebit) si colegii de acolo. M-a impresionat prin multe aspecte, mai multe decat cele care m-au suparat. A fost un punct foarte bun in evolutia JCI in Romania. Cred ca a dat tonul unei cresteri fabuloase. Vom vedea.

9. Am participat la JCI Public Speaking Workshops

Ok, nu erau chiar workshop-uri, ci mai degraba intalniri gen Toastmasters, fara ca vreunul din cei de fata sa stie atunci ce e Toastmasters. Ne-am simtit bine, am facut multe prezentari, am dat si am primit mult feedback, s.a.m.d. Nu ne-a reusit scopul (sa identificam persoana care sa participe la competitia mondiala de public speaking din JCI), dar va veni si momentul potrivit pentru asta.

10. Am muncit mult. Dar pot si mai mult.

E bine, sunt chiar multumit cu realizarile din 2009, dar au fost ani in trecutul recent in care am muncit si mai cu spor. Imbatranesc oare?

11. Am tradus in intregime postari de pe alte bloguri

Ma refer la postari lungi, scrise de oameni destepti, postari esentiale pentru o viata echilibrata. Am inceput cu Paul Graham, care descrie perfect cum e cu “Lucrurile“, iar ultima data am tradus un interviu facut de Dragos Roua cu tine - cititorule; Dragos e roman, dar e blogger recunoscut international, si scrie in engleza. :)

12. [fara nume]

Vorbind de intrebari pentru un interviu cu persoana proprie (a fiecaruia), ma bate gandul sa incep un proiect international legat de chestia asta, blog combinat cu alte unelte sociale. De fapt, am facut cativa pasi de baza acum cateva luni. Sunt absolut varza, nu pot sa ii acord prioritate, ar trebui ca in 2010 sa gasesc un colaborator (mai bine o colaboratoare!) sa ma ajute, fiindca singur nu functioneaza. Asadar, fiindca e doar la nivel de intentie, nu ii dau nume. :)

13. Am supravietuit unei interventii chirurgicale

Glumesc, a fost ceva de rutina, dar important pentru mine si functionarea optima a imensului meu corp. Un fel de reamintire a conditiilor excelente de care beneficiaza pacientii in spitalele romanesti, si a sentimentului foarte fain ca intri in spital relativ sanatos (ma rog, macar pe picioarele tale), si iesi de acolo amarat, bolnav (temporar, desigur), tinut de mana. Sa emigrez, sa nu emigrez :) … P.S.: doctorul meu a fost un meserias, sa nu intelegem gresit.

14. Mi-am platit taxele la stat

Toate! Nu-mi vine sa cred. Nu le merita deocamdata, pe bune. Ma contraziceti?

15. Am invatat Corporate Affairs

Imi place tot mai mult si ma descurc bine, zice clientu’. S-ar putea sa ma afund un pic in domeniul asta, in sensul bun.

16. Am negociat fain, ca pe vremuri

Din 2002 nu am mai participat la vreo negociere superba, pe miza mare, cu multi participanti. Anul asta am avut ocazia sa o fac chiar de cinci ori. E foarte fain sa iti pui mintea la contributie, sa intelegi interesele fiecarei parti, BATNA-urile ei, oamenii implicati, stilul lor, si sa produci un rezultat bun pentru toata lumea. Iubesc asta! Din pacate, cu unii oameni nu se poate purta o discutie oricat te-ai stradui, caz in care trebuie intrat pe functia “Rupe tot, fii magar, ca astia nu merita”. Asta este.

16. Am avut totusi o tranzactie imobiliara

Una mare, pe segmentul Birouri. Ca in fiecare an. :)

17. Am aflat despre o noua inselaciune

Pornind de la un interes fals in cumpararea de imobiliare, niste baieti de culoare au incercat sa ma ameteasca intru inselatoria lor, o asa-zisa reactivare a milioane de euro aparent “arsi”, cu ajutorul staniolului si a substantelor chimice si alte magarii. Stiind ca smecheriile nu au fost inventate in Romania, am descoperit sistemul lor real pe internet, intr-o tara vestica, urandu-le mult succes. Am scris despre aceasta inselatorie in premiera in Romania, din pacate m-a contactat cel putin un tanar intreprinzator care pierduse 15.000 EUR inainte sa apuce sa ma citeasca.

18. Am „descoperit“ cativa prieteni

Mai exact, am reusit sa mai filtrez dintre ei, cu ajutorul diverselor experimente, a.i. sa stiu cu cine stau de vorba. In ziua de azi, mai altfel ca intotdeauna, prietenii adevarati sunt mai rari ca pietrele pretioase. Fiti cu ochii in patru.

19. Am redescoperit supa de praz din Debrecen

Este acolo un restaurant in forma de corabie, cu o supa dementiala. Am un lapsus cu numele, dar stiu sa il gasesc daca sunt in oras.

20. Am fost in Slovenia!

Pe care mi-am luat o zi sa o explorez, intr-o decapotabila rosie. Fooooarte misto tara, servicii excelente. Sa ajungi oriunde in tara (sau in afara tarii!) in vreo ora plecand din capitala e un lucru bun, zic eu. Chiar si in Satu Mare ajung mai repede decat de la Bucuresti.

21. Am explorat Ljubljana

Mi-am luat aproape o zi sa explorez si Ljubljana, care nu-mi place atat de mult ca si restul tarii, dar are cateva locuri tare faine, speciale daca vreti. M-as putea obisnui in orasul asta.

22. Mi-am cumparat bicicleta

Electra dom’le – o bicicleta simpla, de altfel, dar nu o simpla bicicleta. Un magazin din Ljubljana mi-a (re)trezit pasiunea, pe care o aveam de mic copil.

23. M-am dat cu o motocicleta enduro

In vecii vecilor n-as fi crezut ca o sa ma urc pe una, dar a fost dragoste la prima …tura. Imi voi cumpara si eu o astfel de masinarie poate chiar la anul, pe care sa o pot folosi si pentru off-road si pentru touring. Simti o libertate pe motocicletele astea, mai mare decat pe jetski – favoritul meu pana in 2009.

24. Am dat in pasiunea pentru automodele

Si uite-asa, intre timp am deja un monster-truck electic, si un buggy pe nitro. Salbaticie grava in miniatura, va spun. Nu prea stiu sa le repar singur deocamdata, le-am stricat de multe ori, dar invat secrete pe banda rulanta.

25. M-am infectat cu Guitar Hero

L-am descoperit in Viena, acasa la Camelia si Gyula. Oricum muzica inseamna foarte mult pentru mine. Scule proprii sa fac pe eroul inca nu am, sunt alte prioritati. Daaar, am gasit mai multe aplicatii pe aceeasi tema, foarte bine realizate, in AppStore!

26. Am obtinut un iPhone 3GS gratuit

Tot ce trebuie sa faci cateodata e sa intrebi. Sa ceri.

27. Am incercat sa slabesc

Am si reusit o perioada, pana cand mi-am pierdut motivatia, moment cand am revenit si m-am autodepasit. In ciuda acestei reveniri, toate fetele imi spun ca am slabit, ceea ce eu nu inteleg. Din ianuarie 2010 voi adopta din nou o tendinta bearish.

28. Fete si Masini

Anul 2009 e primul in care, intr-un final, imi plac femeile mai mult decat masinile. Aleluia!

29. Am fost la sfintirea unei biserici noi

La care o prietena avea calitatea de sponsor, finantand ridicarea peretilor bisericii, si achizitionarea caramizii de rigoare. Foarte frumos sa poti face asa ceva in viata. Interesanta si povestea ei, legata de acest context.

30. M-am rasfatat ca-n povesti

In hotelul in care m-am cazat in Ljubljana exista un Wellness Center, numit Sense. Am scris pe larg aici. Nu va imaginati ca seamana cu ceva din Bucuresti, e mult superior. E rasfat la plural.

31. Am fost in Portoroz

Auzisem de statiunea asta acum cativa ani, cand niste oameni pe care ii apreciez au mers acolo, iar eu nu am putut. Mi-am dorit in secret de atunci sa ajung acolo, iar intr-o dupa-amiaza am ajuns, m-am plimbat, am pozat, am mancat pe malul marii, si am plecat. Vin si zilele cand voi avea timp sa ma lafai.

32. I-am gasit pe Vaynerchuk si pe Hadean

Gary Vaynerchuk mi-a facut o injectie cu pasiune si energie care inca produce efecte, cand eram pe cale sa le pierd. Daca n-ati auzit de el, cautati pe YouTube si veti intelege, macar atat. Citesc blogul lui video, i-am cumparat si cartea si vook-ul, si astept ziua in care il voi intalni. Spre surprinderea mea placuta, am gasit in Romania o clona de-a lui Gary, in persoana lui Adi Hadean, baimarean de frunte (de fapt, nu stiu care fu primu’ pe net dintre ei). Ce au ei doi in comun? O mare pasiune pentru un domeniu, pe care o impartasesc zi de zi cu cei interesati de respectivul domeniu, sau de persoana lor.

33. Am regasit Transfagarasanul

Dupa multi ani, in iunie 2009 am fost acolo de Serbarile Zapezii (a caror program de zi l-am ratat, ok), si m-am simtit foarte bine. I-a placut si masinii mele, cele mai frumoase poze de acolo le are. Pacat de drumul cu gropi pe care trebuie sa il induri o buna bucata de drum. Intamplarea a facut ca sa revin in zona dupa doar doua saptamani, iar dupa aceea din nou in Septembrie – cand o masina de lux cu care venisem mi s-a defectat aproape de varf.

34. Am descoperit localitatea Corbeni, jud. Arges

O vazusem prima data cand am coborat de pe Transfagarasan in iunie, din cauza manastirii de maici de pe deal, o cladire altfel, vizibila de pe drumul care trece prin comuna. Am fost acolo de ziua unei prietene, doua saptamani mai tarziu, si am revenit atat singur cat si cu alti prieteni mai pe la sfarsitul verii. Am ratat din pacate prezenta acolo la inceputul lunii octombrie, cand banuiesc ca toata flora era galbena si rosie. Aerul de acolo cred ca face bine. Mi-au placut mult picturile copiilor din comuna, aflate in Manastire, de vanzare.

35. Am vizitat Palatul Schoenbrunn

E ceva spectaculos, si placut ochiului. Pacat ca nu am mai avut timp sa vizitez gradinile, dar ma voi intoarce! A fost interesant sistemul de ghidare audio, neasteptat de placut, adaptat fiecaruia. Era sa uit, aveam priveliste de dimineata spre palat, mi-am luat o camera in apropiere, in noaptea precedenta vizitei. Iar acolo m-am intalnit cu o mare trupa de satmareni si baimareni care il vizitau si ei, in grija unui ghid pe care il cunosteam.

36. Am fost la Targul International de Caritate organizat de United Nations in Viena

A avut loc intr-o sala imensa din Austria Vienna Center, locatia Conferintei Mondiale JCI in 2005, un loc cu mii de amintiri placute. Am ramas impresionat si de data asta de diversitatea culturala prezenta in sala, si de grandoarea evenimentului, mult mult peste Global Village-urile pe care le facem noi in AIESEC.

37. Am cumparat cadouri din Targul de Craciun de la Rathaus

Nici macar nu imi propusesem chestia asta, dar mi-a facut mare placere. Viena e o poveste frumoasa oricand. De-abia am carat “marfa” cumparata spre casa.

38. Am invatat lucruri noi despre “time management”

Stiam oricum destul de multe, iar sistemul pe care l-am incropit singur din toate teoriile de time management imi functiona, daca il aplicam. Insa in 2009 am avut parte de expunere la CD-ul audio al lui Octavian Pantis de la TMI – Time Manager International, la conceptul Getting Things Done, si la ideile unui coach. Tavi Pantis si coach-ul m-au invatat cateva secrete simple pe care le-am inglobat in sistemul meu existent, iar GTD-ul m-a invatat cum e cu contextele, cu Someday Maybe s.a., iar cel mai important lucru: ca nu imi place, hehe. Nu mi se potriveste, si m-am cam bucurat sa vad ca si Dragos Roua, un promotor al acestuia, a ajuns la aceeasi concluzie. Am mai zis-o mai sus, prefer sa imi traiesc viata decat sa ma aseaman cu un robotel.

39. Am invatat lucruri noi despre coaching

Si am ajuns sa il apreciez. De fapt, nu m-a interesat vreodata sa aflu mai multe, iar in 2009 am aflat mai mult din intamplare. Stati calmi, ca nu ma fac si eu coach. Sunt deja :D

40. M-am apropiat din nou de “online”

Eu am descoperit online-ul in 1994-1995, si sunt early adopter a multora din chestiile familiare noua astazi. Dar anul asta am tot tras, instinctiv, catre mediile in care intreprinzatorii online isi petrec timpul: Open Coffee, petreceri, a.s.o. E fascinant sa fii in preajma tinerilor care vor sa mute munti. Poate pornesc si eu ceva, de ce nu?

41. Am incercat conceptul Raw Food

Intr-o seara, cea in care Basescu a castigat alegerile pentru a doua oara. Cu ajutorul unor experti in asa ceva, Mihaela si Roxana. Foarte buna mancarea vie, sincer, dar nu cred ca m-as putea obisnui cu ea in mod constant.

42. Am fost prima data intr-un cazino

Impreuna cu un prieten, din fericire unul care nu pune pret mare in viata pe cazino-uri. Am fost la JW Marriott in Bucuresti, si de fiecare data am castigat bine, folosind aceeasi strategie la ruleta. Imi place ca: i) trebuie sa te duci acolo pregatit sa pierzi, si ii) doar ca sa te distrezi, nu ca sa castigi – altfel joaca s-a terminat. Cel mai mult mi-a placut mancarea oferita gratuit de cazino. :P

43. Incep sa tolerez mediocritatea

De fapt, ma adaptez la mediocritatea celor din jur intr-un mod mai eficient si sanatos pentru mine. Ma gandesc ca fiecare om are el un potential unic, si ma stradui sa il identific.

44. Am condus masina in toate conditiile de drum intr-o singura zi

S-a intamplat chiar in aceasta saptamana, venind din Bucuresti spre Satu Mare. Am avut cer senin, chiar cu soare cateodata, sau noros, ploios, s.a.m.d., iar sosea incepand cu umeda, poleita 100%, uscata, fleoscaita, cu zapada, mizerabila. Si ce va puteti imagina. N-am vazut vreodata mai multe accidente din cauza asta in aceeasi zi.

45. Am cumparat o societate pe actiuni

De fapt, tehnic vorbind inca n-am cumparat-o, fiindca o autoritate romana trebuie sa confirme in mod oficial ca sunt o persoana cu istoric curat si buna ca intentii. Sa ma binecuvanteze ca actionar. Voi ce spuneti, sunt? De-abia astept sa vad ce voi putea scrie despre aceasta experienta in 2010.

46. M-am apucat si m-am lasat de dansuri

Da, atat cele de societate cat si cele de strada. N-a fost contextul potrivit, dar ma ocup eu sa il regasesc. Am cunoscut acolo niste oameni foarte frumosi.

47. Am facut cadouri mai frumoase ca niciodata

Imi place la nebunie sa fac asta, si incerc sa gasesc intotdeauna timp si inspiratie pentru cadoul perfect. Catodata imi iese. Anul asta mi-a iesit bine, dar inca nu mi-am atins potentialul.

47,5. Am primit cadouri interesante

Nu mai tin minte daca si ce am primit de ziua mea, insa la nunta familiei Vetrici am avut o surpriza placuta, si de Craciun am mai avut vreo doua. Ultimul trimestru al anului a fost exceptional.

48. M-am reintalnit cu cativa profesori dragi mie

Au fost cativa profesori in viata mea care au facut o diferenta. Erau speciali, iti placea materia lor numai prin modul lor de a fi, de a te provoca, de a pregati orele. Numesc aici profesorul de fizica din liceu, profesoara de negociere din facultate, profesoara de investitii din facultate s.a. Interesant ca aceia pe care i-am revazut imi spun ca am ramas acelasi pe care il stiau. Pe mine ma sperie asta putin, e de bine sau de rau? Eu credeam ca m-am mai maturizat :D

49. Am cativa prieteni noi de calitate

Pe langa pozitionarea unora ca fiind prieteni de ocazie, am reusit sa identific si chiar sa cunosc de la zero cateva persoane de incredere, fericite si cu termen lung de valabilitate – se stiu ei. Va doresc si voua la fel.

50. Am invatat multe lectii de business

Prea multe si uneori prea picante ca sa le public, desi la un moment in viata s-ar putea sa o fac, poate tin in mine o comoara. :)

51. Am vorbit la conferinte

Ma refer aici doar la doua evenimente organizate de AIESEC Bucuresti, dar consider ca e o mare onoare pentru mine daca pot contribui la viziunea unor tineri care isi cauta drumul. Mi s-a spus ca am facut o figura buna, dar o vedeam si eu in ochii lor. :)

52. Am participat la un eveniment de speed-dating

Cea mai so-not-me actiune in care am fost implicat in 2009, la indemnul unor cunoscuti – organizatorii. A fost destul de distractiv, n-am luat in serios posibilitatea unor rezultate reale, dar din cate stiu, am fost primul care a avut o relatie reala de pe urma evenimentului, posibil si singurul (e discutabil, dar nu vreau sa discut), deci posibil si cea mai lunga relatie. :)

53. Am castigat primii bani din affiliate marketing

Prin sistemul 2Parale, din turism. In total vreo 100 EUR.

54. Am donat si am promovat cauze

Mai mult decat in oricare an, in mod repetat, fie catre UNICEF sau catre Razvan Zainescu.

55. Am imbunatatit relatia cu parintii

Cel mai important pas a fost sa nu mai reactionez in momentul cand apareau diferente semnificative de gandire. De fapt, spre sfarsitul anului am redus mult „reactiile“ in toate mediile mele.

56. Blogging mai mult si mai bun

Mi se pare ca in 2009 am inceput sa scriu in limba romana, da‘ mai bine de atat: am inceput sa clasific postarile dupa categorii si tag-uri corecte. Inainte eu credeam ca tag-uiesc, cand de fapt categoriseam. Mi-e rusine de aceasta descoperire. Dar macar continutul a capatat o directie, si am invatat cateva lucruri noi, fie de la Dragos Roua, Darren Rowse sau Caroline Middlebrook.

57. Parasailing in Bulgaria

Mi-a adus cel mai mare zambet al anului. Te simti ca o pasare, deasupra tuturor, intr-o liniste surprinzatoare (avand in vedere harmalaia de pe plaja), cu priveliste de vis in toate directiile. Acum stiu de ce pasarile sunt atat de prezente in cantece sau in subiecte legate de dragoste.

58. Am aflat de Yanni

Eram in post-revelionul mentionat la inceput, cand la o televiziune din Brasov se difuza un concert a carui sonor ma cam incanta. Am disperat incercand sa aflu cine isi da doctoratul acolo, pana cand mi-am adus aminte ca iPhone-ul (prin aplicatia Midomi) m-ar putea ajuta. Bine, nu e singura muzica frumoasa din lume, nu e singurul artist cu realizari colosale, dar e prea tare sa nu o mentionez – in caz ca nu o stiti.

59. Am dat un examen

De fapt, am repetat un examen luat in 2008 cu brio, fiindca am uitat sa imi iau certificatul la timp de la autoritatea din domeniul financiar respectiv. Cred ca asta arata oarecum cat de mult imi pasa mie de hartii. Sa stiti ca m-am gandit, in viata mea profesionala nu mi-au fost cerute certificate vreodata, cu toata lumea am colaborat din cauza rezultatelor.

60. Am zburat prima data la business-class

Mai mult din greseala, fiindca nu mai erau locuri la Economy. Scaunele nu erau neaparat altfel, doar ca nu e inghesuiala, ai mai multa apa, mancarica si ziare la dispozitie, plus un Business Lounge cu internet wifi. Probabil ca in cazul zborurilor inter-continentale discutam de diferente majore.

61. Am fost in cea mai mare pestera

Mint, dar era cea mai mare sala fara stalpi de sustinere dintr-o pestera, cel putin in Slovenia, daca nu in lume. Are aproximativ 3.000 metri patrati, incap in ea 10.000 oameni si are o intaltime de 40 metri. Sa vedeti ecoul…

62. N-am cumparat nimic din supermarket timp de 3 luni

Primele trei luni ale anului am avut frigiderul gol, batea vantul in el daca ma credeti. Un experiment foarte interesant si atat de necaracteristic romanilor. Util la buzunar, de altfel. Pur si simplu n-am simtit nevoia sa cumpar chestii aiurea.

63. Am dormit chiar si 8 ore pe noapte

Uneori. Eu, da eu, care ii invatam pe cei din jur ca „aveti o viata, si pe aia o dormiti!”

64. Imi respect timpul liber

Incerc sa ma deconectez total de munca de la birou odata ce ies pe usa, si nu mai muncesc in weekend. Adica muncesc, dar nu la proiectul major din timpul saptamanii, ci la altele, care sunt mult mai placute si astfel nu iti dau impresia ca muncesti.

65. Stiu ce vreau in, si de la viata

Mai bine decat oricand. Sa stiti ca eu intotdeauna am stiut raspunsul la intrebarea asta, insa il rafinam pe masura ce invatam lucruri noi, pe masura ce acumulam experienta in viata, s.a.m.d. Am inceput sa scriu pe hartie vise dupa vise; daca nu va place hartia, puteti incerca pe Trigwee.

66. Am un vis puternic si ma voi lupta pentru el

Daca asta e ceea ce respect la mentorii mei, fie ei cunoscuti personal sau doar prezente online, de ce sa nu fac si eu la fel? Mostenirea noastra e valuta noastra.

Asta-i tot.

Life , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

De ce JCI e special

September 27th, 2009

Acum mai putin de o saptamana a inceput o campanie a United Nations, prin care cheama orice om sa trimita un mesaj video catre ei, in care sa isi spuna opinia: “Ce trebuie facut pentru a face lumea un loc mai bun si mai sigur?”. Cele mai bune 5 aplicatii vor avea ocazia de a fi invitati la New York, mai precis la un VIP Event – unde chiar au oportunitatea sa se intalneasca fata in fata cu sefii de state din toata lumea! Ce poti vrea mai mult, daca iti pasa de lumea in care traiesti? Initiativa UN este remarcabila.

Am descoperit aceasta campanie pe Facebook, prin Juan Cajiao, fost presedinte AIESEC International (unde o succede pe romanca Gabriela Albescu!), chiar fost trainee AIESEC in Romania. Spunea el: “Ar trebui sa fie si un AIESECer acolo”.

Moment in care m-a lovit o chestie: in primul rand, se pare ca AIESEC nu este (inca) o voce puternica in UN, chiar daca este o organizatie foarte puternica in lume. Dar am realizat o diferenta majora intre AIESEC si JCI (Junior Chamber International). Cate organizatii din lumea asta ofera oportunitatea tinerilor sa mearga la Summit-ul UN, sa se intalneasca cu toti liderii lumii, sa vorbeasca cu ei – pe agenda – in fiecare an? Si oare de ce tocmai JCI??

Mda. Primul pas prin care poti intelege ce e cu JCI ar fi sa participi Conferinta Nationala JCI Romania.

NGO , , , , ,

Leapsa: Eu cine sunt?

June 17th, 2009

Cu prilejul lansarii primei sale carti, intitulata sugestiv “Eu cine sunt“, bunul meu prieten Mihail Musat m-a inclus intr-o leapsa interesanta, zic eu. Asa ca o sa ii dau curs, fiindca mi se pare geniala ideea cartii.

Intre patru ochi va spun ca Mihail este, general vorbind, un tip foarte periculos pentru mine. Ziceam recent ca era sa fac infarct crezand ca a scris pe blog un articol pe un subiect pe care il planific scriu EU. Iar acum a scris o carte folosind o idee pe care o am si eu (nu o aveam, inca o am – este similara, dar mai degraba complementara).

Leapsa presupune sa raspundem la trei intrebari:

Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?

[*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care  m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.]

Musai sa incep cu tehnologia. Fie ca imi place sa admit sau nu, sunt destul de pasionat de tehnologie, iar chestia asta se vede la mine. Ma mira ca nu lucrez in domeniu, ca sa fiu sincer; probabil as fi fost milionar deja. Imi trec prin cap imagini clare cu prieteni care au fost magnetizati de mine in domeniul asta, cu situatii in care aveam vreun gadget ultimul racnet, sau cu situatii in care foloseam un gadget in feluri in care majoritatea nu banuiesc ca se poate folosi. Zici ca-s geek, dar de vreo 3 ani incoace, precizez solemn ca dau mult mai putina importanta tehnologiei, emailurilor si online-ului. Chiar daca voi nu vedeti asta. Singura chestie de care scap mai greu este iPhone-ul, pe care l-am cumparat doar fiindca l-am prins ultra-ieftin, iar acum este mana mea dreapta, si nu intrevad inlocuitor deocamdata.

Reflectand eu mai bine la paragraful anterior si la cel pe care tocmai il scriu, imi dau seama ca doar iPhone-ul si Mercedesul sunt singurele chestii care ar putea fi interpretate intr-o oarecare masura ca fiind accesorii sociale in cazul meu. Dar in general v-ati insela, fiindca nu fac nimic fiindca “asa trebuie”, sau ca e la moda. Fac/folosesc doar ce imi place cu adevarat. Pun pasiune, sincer. Mi se rupe de parerea celorlalti in aceste treburi, si mi-a placut intotdeauna sa ma simt altfel, sa ma simt eu bine cu mine.

De ce le mai tin inca in viata mea?

Mergand pe acceptarea faptului ca am doua accesorii sociale in viata mea, atunci raspund ca le tin pentru ca imi sunt utile. Insa cei care ma cunosc bine, stiu ca sunt mai mult decat capabil sa ma lepad de ele cu zilele sau saptamanile – fara frica de a ramane dezinformat sau neplimbat. Nu ele ma controleaza pe mine, ci eu pe ele.

Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?

  • Experiente: calatoriile, conferintele AIESEC si JCI, momentele speciale din viata.
  • Oameni: cativa din familie (:P), Melania, Siegfried, Horica, familia Pacurar, familia Grigorie, si ceva trepadusi pasionati din aceleasi AIESEC, respectiv JCI. O parte din ei se afla in partea dreapta a ecranului, cu link. :)
  • Relatii: cele de prietenie adevarata, cam putine la numar.
  • Obiecte: o sticla cu apa (nu de-aia de Satu Mare). Keia, de exemplu.

Afla cine esti. Cumpara cartea lui Mihail.

Dau mai departe lui: Radu Ionescu, Mihai Dragan, Bobby Voicu, Daniel Tiganila, Emi Gal, Marius Vetrici, Stefan Teisanu si Zeno Popovici.

Blogging, Life , , , , , , ,

Calatorii in iunie

June 17th, 2009

Prin forta intamplarii, se pare ca in iunie calatoresc in mare stil.

  • Am inceput luna cu o excursie de cate-o zi sau doua in Veliko Tarnovo, respectiv Nisipurile de Aur. Colegii de calatorie au fost @bogdanpaun (angajatul meu) si @omfericit (il cunoasteti deja, unii din voi). Alternativa era un weekend intre domnisoare in Delta, pe care l-am ratat din cauza ca nu l-am trecut in agenda telefonului. :)
  • Am continuat calatoriile cu un drum pe Transfagarasan, cu opriri principale la Balea Cascada si Balea Lac la respectabilul domn Marius Olariu - eu invitat fiind de “tatal meu bogat”. Ocazia? Serbarile Zapezii. Da, am gasit si zapada in iunieeee. Ne-am distrat copios.
  • De-abia mai sunt vreo 40 ore pana cand plec pe litoralul romanesc, pentru Congresul Olimpic al Alumnilor AIESEC. Sa tot fim vreo 40 de agenti ai schimbarii acolo, presimt distractie crancena.
  • Nu bine se termina petrecerile AIESEC, ca la sfarsitul saptamanii ma intorc in partea sudica a Transfagarasanului, pentru o alta mare petrecere a unei colege din JCI Bucuresti, care are o pensiune in zona.
  • Iesind din iunie, iarasi ma duc spre nord, in Cluj, la nunta verisoarei Anca B.

De o astfel de …transhumanta de la munte spre litoral si vice-versa, daramite cu petreceri peste petreceri, n-am mai avut parte vreodata. Io zic ca o sa fie cu happy end.

Travel , , , , ,

JCI: Program de mentorat pentru tineri

April 30th, 2009

Trebuie sa va spun despre acest program, numai in caz ca nu ati aflat pana acum de pe Twitter, din media, sau de pe alte canale. FYI, sunt membru JCI Bucuresti de prin 2003 pe vremea asta – adica anii de inceput, asadar recomand in cunostinta de cauza. De ce n-am facut-o pana acum si o fac cu 3 zile inainte de termenul limita? Pentru ca nu mi-am format reflexul, fapt pentru care imi cer scuze. Pur si simplu, de cand nu mai am fosta mea jucarie, JCI Romania blog (de altfel primul blog de ONG din Romania, dupa analizele mele la acea vreme), parca n-am tragere la scris. Iar fiindca posed astazi o lene fantastica, o sa iau aproape tot textul din postarea colegului Bobby Voicu pe acest subiect.

jci-logo

Tineri Antreprenori este un proiect realizat de JCI Romania. Proiectul a fost pornit anul trecut de Tudor Maxim, de la Elevate. Sincer sa fiu, eu am crezut in proiect mai mult decat Bobby, dar n-am avut in prioritati sa ma implic, oricat a tras Tudor de mine. Si pentru ca oricine e “inlocuibil”, Tudor a reusit sa faca ceva foarte bun si cred ca toti cei care au fost implicati au avut o experienta foarte misto, care merita incercata.

Tineriantreprenori.ro, primul program de mentorat pentru viitori antreprenori

Junior Chamber International Bucuresti, filiala locala a celei mai importante organizatii mondiale de tineri antreprenori si tineri manageri (www.jci.cc), pregsteste în luna mai 2009, cea de-a doua editie a programului de mentorat pentru viitori antreprenori.

Proiectul se adreseaza tinerilor, absolventi de liceu sau de facultate, cu vârste între 18 si 35 de ani, ce au în plan înfiintarea unei firme în maximum 6 luni de la participarea la program sau care au înfiintat o firma cu maximum 6 luni de activitate pâna la data începerii programului.

Fiecare participant va avea un mentor personal cu care va petrece patru saptamâni la biroul acestuia din urma. Mentorii sunt tineri antreprenori care au înfiintat în ultimii ani start-upuri de succes în diverse domenii. Lista completa a acestora poate fi gasita la: www.tineriantreprenori.ro/mentori

Cititi tot comunicatul aici si mergeti sa va inscrieti.

Business, Events, NGO , , , , , ,

Despre fundraising in ONG-uri

October 29th, 2008

Initial am vrut sa scriu postarea asta pe blogul JCI Romania (apropo, asta a fost primul blog de ONG din Romania, dupa cercetarile mele; da, eu l-am facut), insa avand in vedere ca il facem varza azi-maine, pentru ca ii predau serverul lui Bobby Voicu care ne reface toata partea de online, voi scrie aici. Seth Godin ma uimeste inca o data, a mia oara, cu un articol absolutamente genial despre fundrarea in ONG-uri. Musai de citit, in intregimea sa!

Intre paragrafele mele preferate:

“Look around you at great leaders who you know or respect. What do they spend their time doing? They are infused with drive, passion, vision, commitment, and energy. They walk through the world dissatisfied with the status quo. They talk to anyone who will listen about the change they want to see the world. And they build a team and an organization that is empowered to make that change.

This is not about competition for resources, this is about increasing the size of the pie. We’ve seen an unprecedented growth in global wealth in the last two decades: there are currently 95,000 ultra-high net worth individuals in the world – people with $30 million or more of investable assets.4 On top of that, there are more than $60 trillion worth of investment assets in the market today, with an increasing amount of this money thinking more long-term about the big problems facing the world: energy and water scarcity, greenhouse gases, global commodity shortages, healthcare and education delivery, poverty alleviation…you name it.

The allocation of these resources matters.

Convincing the most powerful, resource-rich people you know that allocating some of their capital to the issues you’re addressing matters.

I’ve met too many nonprofit CEOs who say “I hate fundraising. I don’t fundraise.” If you’re being hired as a nonprofit CEO and the Board tells you that you won’t be fundraising, they’re either misguided or lying.

Tell them they’re wrong. Tell them that your job as a CEO is to be an evangelist for your idea and to convince others about the change you want to see in the world. Tell them that if this idea is worth supporting then they should jump in with both feet and support it with their time and money and by telling their friends it is worth supporting.

Spending your time talking to powerful, influential people about the change you hope to see in the world is a pretty far cry from having fundraising as a “necessary evil.”

I’d rather be an evangelist, a storyteller, an educator, a translator, a table-pounder, a guy on his soap box, a woman with a megaphone, a candidate for change. I want to talk to as many people as I can about my ideas – whether in person or in newsletters or on Facebook or Twitter or in the Economist or at the TED conference or at Davos – and capture their imagination about the change I hope to see in the world. “

De-asta imi plac mie, si ma implic in organizatii precum AIESEC, Junior Chamber International, MaiMultVerde, Salvati Copii si altele.

Marketing, NGO , , , , , , , ,

Weekend la Cheia

October 19th, 2008

Sa zicem ca mi s-a luat de Bucuresti pe la sfarsitul acestei saptamani, asa ca am plecat la Cheia, loc tare drag mie. Drumul l-am parcurs incetisor, cu masina, atat la dus cat si la intors; cu alte cuvinte, am savurat calatoria. Din punct de vedere cazare am facut prostia sa nu-mi fac rezervare, o treaba utila chiar si in dimineata plecarii. Dupa ora pranzului, cand eram eu acolo, locurile erau cam …ocupate. Cu noroc am prins ultima camera dubla la Hotel Cheia**. Acest hotel este proprietatea S.C. Nicoltana S.A., care e condusa de un prieten cu varsta mai mica de 30 ani, coleg cu mine in JCI; hotelul pare interesant, dar este doar satisfacator – adica ceva peste strictul necesar in camera (sau receptie/restautant) si atat.

Autumn in Cheia

M-am dus sa ma relaxez, sa respir ceva curat, sa vad culorile toamnei si sa dorm. Misiunea a fost indeplinita, doar ca in alt mod decat ma asteptam. Mi-a facut cu ochiul un ATV de langa hotel, pe care l-am inchiriat atat sambata inainte de inserare, cat si duminica la pranz, cand am vazut ce vreme buna era. Am facut trei-patru trasee cu jucaria, lucru care mi-a “terminat” mainile (de oboseala, evident), dar a meritat din plin: ce peisaje (poze aici), ce poteci, ce culori, ce animalute de ppoadure, ce aer, ah! Ma voi intoarce! Dar sa va spun o treaba: mersul cu ATV-ul se cheama sport extrem, si trebuie tratat destul de cumpatat, fiindca ocaziile sa patesti ceva abunda. Eu personal am scapat nevatamat, insa la un moment dat am luat o groapa plina de apa si noroi, la care nu ma asteptam, si care a rezultat intr-o temporara pierdere a vizibilitatii. Mai mult, aceasta cuplandu-se cu viteza excesiva din acel moment (recunosc!) era sa ma duca intr-o mini-prapastie, adica un hau/sant de vreo 4-5 metri adancime. Vehiculul s-a oprit la insistentele mele repetate (frane de toate felurile) chiar la limita decolarii, cam cu 5 cm inainte de bau-bau. Nu va speriati aiurea, ca desi am facut tot felul de nebunii, erau controlate. Dar nu e pentru cei cu inima slaba, adica pentru majoritate.

Seara m-am vazut cateva zeci de minute pentru actualizarile de rigoare cu Mihai Croitoru, antreprenorul nostru tanar din Cheia. Am aflat cate ceva despre mersul turismului, dar si despre o noua investitie derulata chiar de el, o fabrica de apa aflata la cativa kilometri de statiune, numita KEIA. Pe care am vizitat-o a doua zi, si care va face subiectul urmatoarei unei postari.

Travel , , , , , , , , , ,