M-am angajat sa ajut Romania sa creasca prin bun simt si responsabilitate, daca e sa explic pe scurt, asa cum zice Petrom in reclamele sale. M-am angajat sa fiu una din verigile care trebuie sa duca la un final fericit proiectul de Responsabilitate Sociala la care s-a inscris JCI Romania, si pentru care a obtinut finantare europeana. Voi fi responsabilul principal de implementarea proiectului in Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, adica judetele Mehedinti, Gorj, Dolj, Vilcea si Olt.

Aceasta regiune se pare ca este considerata cea mai slab dezvoltata din Romania, prin prisma volumului de fonduri europene alocate per total (nu in proiectul nostru) pe cap de locuitor: 258 EUR. In toata suma cunostintelor mele, aceasta zona este deocamdata, de asemenea, cea mai slab dezvoltata. Stiu foarte putine lucruri despre ea, am vizitat-o cel mai rar dintre toate – fapte care constituie motivul pentru care mi-am ales aceasta regiune, am vazut o oportunitate sa invat cat mai mult.

Detalii exacte despre proiect prefer sa dau intr-o postare dedicata, fiindca va fi un subiect asupra caruia voi reveni pe parcurs.

Hai cu spor spre viitor, ca e de munca trei ani!

PS: Stiu ca paragraful lung incepe cu vorbe mari. Dar consider ca fiecare pas mic, facut de catre cat mai multi dintre noi, contribuie la un rezultat bun.

Odata ce a adunat toti mentorii, Marius a promovat proiectul in mod oficial, in acest moment inscrierile tinerilor fiind deja incheiate. M-am bucurat sa vad intre cei 29 de tineri inscrisi un echilibru intre numarul de fete si cel de baieti, corespunzator cu procentele oficiale ale populatiei Romaniei. Saptamana asta e evenimentul de lansare a proiectului, la Casa Poporului.

Prima editie a programului de mentorat se va desfasura in Bucuresti. Ulterior, programul va fi extins si in alte orase. Mentorii, 30 la numar, vor fi selectati dintre contactele personale ale echipei organizatoare. Acestia sunt persoane mature, cu un grad inalt de moralitate, care au o viata bine instaurata în Romania. Mentorii pot fi atat din randul romanilor nascuti/crescuti in Romania, cat si a celor veniti din afara tarii.

Programul de mentorat va consta intr-o suma de intalniri, convorbiri telefonice si emailuri schimbate intre mentor si student.

Am fost invitat de Marius sa fiu mentor in acest program, si am acceptat cu mare placere – deoarece la randul meu am avut in anii studentiei doi mentori senzationali, care m-au sprijinit in tot felul de situatii. Am vazut ca unul dintre studenti, o domnisoara din Republica Moldova m-a selectat ca mentor preferat. Iar intre mentori se regasesc si cativa prieteni de-ai mei: Daniel Tiganila, Daniel Donici, Ion Sclifos, Tudor Maxim, Razvan Daba, Oana Vetrici, Olimpia Rau, Mihai Danila, Catalina Baia, si am senzatia ca-l cunosc din caminele studentesti si pe Igor Butuc.

1. Deschiderea Targului “Produs in Mures”
2. Gala JCI

Targul “Produs in Mures” a fost creat pentru a sustine si promova tot ceea ce inseamna productie de bunuri si servicii din judetul Mures in special, si din Transilvania in general. Organizatorii nu-s JCI, ci o asociatie din Mures, noi fiind doar parteneri. Asadar, intr-o incapere cat un mic stadion a Hotelului President din Targu Mures s-au incropit cateva zeci de standuri, care au fost umplute cu producatori locali de fructe si produse derivate, mezeluri si lactate, dulciuri, vopsele, muzica, vile, si chiar tractoare. In cadrul targului, de altfel vizitat de multi localnici, au fost programate si patru workshop-uri tinute de membri JCI din tara si strainatate, carevasazica pentru a sprijini antreprenorii locali; eu personal i-am vazut acolo pe vizitatorii targului. Noah, foarte fain targul asta, numai ca am constatat cu stupoare ca nu se gaseste lista expozantilor nicaieri, nici macar pe site-ul targului – ceea ce, sincer imi pare rau, e o ru-si-ni-ca. Pe mine personal m-au fermecat:

• prajiturile sau torturile Cofetariei Angela (in Romania cei mai buni pe care i-am vazut eu)
• mezelurile Ponderosa Company (care-s in actionariat comun cu Restaurantul Tempo)
• merele naturale (din nu stiu ce zona din Mures)
• branzeturile si cascavalurile Mirdatod din Ibanesti, dar si ale lui Therezia Panet
• tractoarele Irum (ar fi mers de-o tura si-un review )

Seara m-am facut frumos si m-am prezentat la Gala JCI, care se intampla la Palatul Culturii. Cum sa va descriu eu cladirea asta… mergeti si vedeti-o cu ochii vostri. Evenimentul a fost gandit corect si livrat aproape la fel de corect, dar m-am suparat pe companiile parteneri ai JCI Targu Mures, care au venit in proportie de 2% (realmente!), desi o mare parte din ei erau programati sa primeasca recunoasteri si premii din partea organizatiei. In orice caz, eram in sala toti membrii JCI din tara prezenti in acel moment, plus doi internationali (Zsolt Feher – Director JCI Europe, Tibor Benke – Vicepresedinte JCI Ungaria), si o buna parte din participantii conferintei Business Days. Au fost prezentari despre JCI International, JCI Romania, JCI Targu Mures, scurte si neplictisitoare, urmate de un cocktail si de un recital al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Targu Mures, trei piese sub bagheta dirijorului Shinya Ozaki.

Ce poti sa vrei mai mult de la viata?

Voi poate vreti sa aflati cateva lucruri pe care le-ati fi putut invata ca participanti. Silviu Rotariu de la Lord of Lands (pacat ca n-am reusit sa fac cunostinta cu el) a enumerat cateva de la editia aceasta, iar Ioana Anescu de la prima editie.

Il felicit si ii multumesc lui Laszlo Pacso pentru capacitatile sale organizatorice si de management de ONG deosebite, si pentru invitatiile pe care mi le face in mod constant sa particip la evenimentele JCI Targu Mures.

Recunosc ca am inceput ziua de 30 septembrie cu asteptari mai mari decat prima zi, in care am ajuns cu mare intarziere din diverse cauze. Am intarziat si de data asta, dar foarte putin, indeajuns sa ii ratez pe Ovidiu Palici, Madalina Uceanu, dar si pe Mihai Stanescu si Hedi Hoka – fiindca aveam de lucru in biroul mobil. Per total, intre prezentarile de dimineata, axate pe tema “Trend si metode moderne in managementul resurselor”, au facut show doar Eusebiu Burcas si Calin Stefanescu; eu cautam show, recunosc. Domnul Burcas ne-a spus din start ca ne va soca, ceea ce a si incercat, insa a ridicat cateva mingi la fileu, mai exact intrebari si concepte legate de bani si administrarea lor. Iar Calin a venit pe scena imbracat ca un muncitor de santier, cu cascheta cu tot.

Partea urmatoare, “Antreprenor sau manager de succes” ni i-a adus pe scena pe Radu Georgescu (o prezentare foarte scurta, menita in principal sa atraga participanti la workshop-ul lui de mai tarziu), Marius Ghenea (o prezentare echilibrata, profesionist livrata despre inovatie si antreprenoriat), Andy Szekely (la calitatea deja obisnuita, despre brand personal), Nandor Balogh (29 ani, de mare succes intr-una din companiile de network marketing, a incercat sa deschida mintea oamenilor cu privire la acest tip de activitate), Mihaela Forgaciu (mana dreapta a lui Tiriac pe HR, despre modul cum privesti viata si munca si ce iti atrage asta in viata), Ciprian Stavar (in bunul sau stil, despre mirobolanta sa experienta cu un card Raiffeisenbank si ce putem invata din asta).

Dupa un pranz sanatos si gustos, din partea partenerilor, lumea s-a inghesuit la workshop-uri: erau la dispozitie sase “meniuri”, fiecare cu cate doua subiecte relativ similare, sau complementare. Personal, am ales sa aprofundez cum e cu Burcash-ul (educatia financiara), iar ulterior am aflat cum se face credibilizarea instantanee (cu Andy Szekely). Alternativele disponibile erau:

Workshop 5

- Speaker : Marius Ghenea ( Fit Distribution ) (50 min)
– Cum sa generam proiecte eficiente?
Distanta de la idee la oportunitate.

- Speaker : Radu Georgescu ( Gecad ) (50 min)
– Cum NU strang bani pentru start-up-ul meu?

Workshop 6

- Speaker : Eusebiu Burcas (De Klausen) (50 min)
– Burcash-un program de educatie financiara

- Speaker : Ovidiu Palici (Dale Carnegie) (50 min)
– Instrumentul managerial Dale Carnegie de motivare a oamenilor

Workshop 7

- Speaker : Mihaela Forgaciu ( Tiriac Group ) (50 min)
–  E gratis sa motivezi oamenii. Beneficii emotionale vs. beneficii materiale

- Speaker : Hedi Hoka (www.hedihoka.ro) (50 min)
- Provocarea schimbarii: autocontrolul comportamentelor

Workshop 8

- Speaker : Bogdan Comanescu ( Accelera ) (50 min)
– Motivarea si salarizarea fortei de vanzare

- Speaker : Florin Radulescu ( Ascendis ) (50 min)
– Programul Ascendis “Becoming Customer Centered”

Workshop 9

- Speaker : Andy Szekely ( AS Consulting )
– Tactici de credibilizare instantanee (105 min)

Workshop 10

- Speaker : Mihai Stanescu (RoCoach) (50 min)
– Coaching individual, de echipa si de organizatie.
- Diferente si abordari practice.

- Speaker : Madalina Uceanu (Career Advisor) (50 min)
– Cariera incontro? Managementul carierei in contextul crizei.

La locul conferintei, seara s-a incheiat cu extragerea premiilor pentru participanti. Au fost atat de multe, incat sansa sa pleci cu ceva acasa (carti, weekend-uri la SPA, CD-uri, licente Microsoft, discount-uri la How-to-web, s.a.m.d.) era foarte mare, aproape 1 la 2. Premiul cel mare a constat intr-un aparat foto SLR Nikon D3100, castigatorul din Brasov fiind oficial primul roman posesor al acelui model (nelansat pana a doua zi!).

In afara conferintei, seara s-a incheiat superb in Restaurantul Tempo din Targu Mures, in compania selecta a lui Laszlo Pacso (creierul evenimentului), a speakerilor, a catorva membri executivi JCI, si a partenerilor de la Fundatia Post Privatizare, Pro Tours s.a.m.d. Am ras mai mult ca oricand pe seama modului de functionare a internetului in Estonia (prietenii inteleg de ce), am schimbat informatii utile cu speakerii, si am aflat de la expertul in leadership Anthony Sillard ca a fost deosebit de impresionat de modul cum a fost organizata conferinta, de publicul roman, si de felul nostru de-a fi, al romanilor. Se vedea ca era sincer, deci cred ca o sa isi aminteasca de noi mult timp.

Inainte sa ma urc in masina, am reusit sa imi produc o serie de contuzii, una mai faina ca alta. Serios vorbind, la piciorul stang am avut o problema majora, umflatura cu hematom mare, in rest se vor vindeca fara urme. Dupa prima compresa cu gheata, trecuti de Ploiesti, am hotarat sa continuam drumul pana la Urgente in Brasov, unde sa decidem ce si cum. Cu oase confirmate a fi intregi, am convins doctorii sa ma lase sa ma duc la o pensiune, in loc sa ma interneze; ei vroiau sa ma opereze de hematom cel tarziu dimineata. Scurt pe doi, a doua zi am scapat cu totul de internare si operatie, situatia aratand bine iar mersul meu fiind chiar normal.

Desi toata lumea mi-a recomandat repaos 3 zile, eu am pornit spre conferinta. Cred ca am avut norocul sa fac asta fiindca m-am hranit in seara precedenta cu ideea ca dimineata voi fi ok, si ca voi reusi sa imi duc planurile la bun sfarsit. A functionat! Numai ca eram deja in intarziere, putand ajunge realist doar la punctul din agenda notat la ora 14.00, constand intr-un training pe leadership tinut de Anthony Sillard, directorul Executive Leadership Institute. Copilotul fiind destept, am avut parte de aproape toata prima parte a conferintei in masina, pe laptop, prin internet mobil. Felicitari organizatorilor (JCI Targu Mures) pentru transmisia live impecabila si neconsumatoare de biti.

Locul conferintei era altul decat la prima editie, insa si acesta ne-a dat pe spate de indata ce am intrat: un hol cat un teren de fotbal (si chiar fara piloni de sustinere), elegant, plin de standuri de companii sau alti partneri, mancare gratuita de pranz, si desigur: participanti prinsi in discutii de afaceri.

Dupa o supa de peste foarte buna oferita de partenerul Real Targu Mures, am intrat la sesiunea de leadership. Speaker bun Anthony Sillard (bine, care american nu-i bun la prezentari?), insa nu pot afirma ca m-a dat pe spate, posibil din cauza ca nu eram concentrat. Au fost insa participanti carora le-a prins bine informatia, iar sala (o alta enormitate fara piloni) era aproape plina.

De-abia ce apuci sa schimbi doua vorbe cu persoanele prezente, ca incepe impartirea pe sali de workshop-uri de 100 minute, cate doua subiecte diferite in fiecare. Organizare foarte buna, recunosc, cu un singur minus: aproape ca nu mi s-a permis accesul in sala aleasa, fiindca nu eram inscris pe site, iar cei de la intrare au zis sa astept sa vedem daca vin toti cei inscrisi. Ma rog, n-am facut interventii, desi puteam, m-a lasat inauntru fara sa insist dupa 5 minute. Primele 50 minute au fost despre networking si social media, neinteresant pentru subsemnatul, dinozaur vechi in domeniu ce mi-s, dar ma asteptam sa fie asa; pe mine ma interesa al doilea workshop: creativitatea in afaceri. Speakerul, Harald Lepisk din Estonia, a inceput perfect inviorand senzational participantii, dupa care a trecut la treaba. Ne-a familiarizat cu cateva concepte interesante legate de subiect, insotite de exemple practice sau descrieri cu zambetul pe buze; sincer acum, ce poti sa faci in 50 minute? Iar la final m-am dus la el si l-am socat oleaca: i-am spus ca am fost in casa lui acum cativa ani. Te-ai astepta dupa un training sa iti spuna un participant din alta tara asa ceva? Noah, eu adevar graiam, l-am recunoscut, fuseram colegi de echipa de organizare after-after-party in Estonia la Conferinta Europeana JCI in 2006. Si-a adus aminte si el, continuand discutia cu zeci de idei legate de afaceri, de JCI, si de viata. Pentru carcotasii care nu inghit tinerii ca traineri, ii anunt ca Harald se ocupa de diverse activitati extracurriculare si de afaceri dinainte sa il cunosc eu, acum 4 ani – cand s-a apucat (si) de traininguri pe creativitate.

Ploaia s-a prezentat si ea la conferinta, insotindu-ne pe drumul de plecare spre Hotel Arena, care, spre placerea noastra , este super fain, curat, modern si cu senzatia aia de camera nemaifolosita de altii. Mai mult, m-am trezit coleg de descarcare bagaje din masina cu Adrian Nastase, pe care cred ca il cunoasteti. Parea a fi intors de la vanatoare

Gata, la somn, sa avem o zi urmatoare cel putin la fel de buna.

Pana la urmatoare postari, sa va povestesc niste faze: mi s-a parut misto ca majoritatea din noi vroiam sa participam sambata la curatarea Romaniei de gunoaie, adica in Let’s Do It Romania; numai ca era singura ocazie de a ne pregati pentru aceste proiecte, care nu-s usoare, astfel incat toti eram intr-o sala. Mai departe, partea faina era ca munceam la niste idei menite sa genereze cel putin rezultate similare ca si proiectul Let’s Do It, intr-o maniera chiar sustenabila, nu doar “one shot”. Apoi am aflat ca Let’s Do It Estonia 2008 (proiectul original de curatenie de tara) a fost coordonat si de colegi de-ai nostri din JCI Estonia. Si nu in ultimul rand, in Romania s-ar fi auzit de proiectul Let’s Do It (ulterior a fost chiar initiat) din cauza unui CD cu proiectul estonienilor, adus de unul din noi de la o conferinta europeana JCI, si dat cadou unei cunostinte.

Evident ca nu ne asumam nici un merit apropo de Let’s Do It Romania, este in intregime munca altor oameni si organizatii, dar a fost inca o dovada foarte faina pentru mine apropo de cat de mica ii lumea, si ce coincidente traim. De ce? Mie tot Estonia, adica tot un CD cu un eveniment petrecut acolo in 2003, mi-a dat inspiratia pentru toata implicarea mea in AIESEC, ca sa nu mai zic de zecile de coincidente care au urmat, inclusiv organizarea acelui eveniment in Romania doi ani mai tarziu. Ca si in acest caz

Colegii din JCI Targu Mures, organizatie locala noua in reteaua JCI Romania, organizeaza (deja) a doua editie a Targu Mures Business Days, 29-30 Septembrie 2010. Initial ti se pare ca e doar o conferinta dintre cele caracterizate anterior, putand gandi ca “doar nu s-or intampla afacerile care conteaza in Mures, ca Bucurestiu-i capitala”. La o privire mai atenta, iti dai seama totusi ca lucrurile au mari sanse sa stea pe dos, adica foarte bine. Cu o participare bifata la prima editie, stii sigur ca e un eveniment greu. Asadar, o fi JCI Targu Mures bebelus d.p.d.v. al varstei, insa este veteran in calitatea si grandoarea evenimentelor de business pe care le organizeaza.

Va invit sa va inscrieti, chiar si asa, pe ultima suta de metri:

• lista de vorbitori e ca o lista de bucate alese;
• programul e 100% interesant, si respectat;
• numarul de participanti este de ordinul sutelor, multe;
• locul unde se desfasoara este business prin natura lui;
• participantii sunt din toata tara, nu doar din judetul Mures;
• orice fost participant gasesti, indiferent de calibrul sau, vorbeste doar de bine sau foarte bine;
• toate cele de mai sus fiind “q.e.d.”, ii posibil sa faceti parteneriate cu oameni seriosi si muncitori.

Vorba cantecului (adaptata, totusi), Romania credea ca muresenii sunt prezenti s-o viziteze, insa surpriza, au venit s-o invadeze. Cu o conferinta grea.

Hai, hop-tzop cu inscrierea!

Am descoperit aceasta campanie pe Facebook, prin Juan Cajiao, fost presedinte AIESEC International (unde o succede pe romanca Gabriela Albescu!), chiar fost trainee AIESEC in Romania. Spunea el: “Ar trebui sa fie si un AIESECer acolo”.

Moment in care m-a lovit o chestie: in primul rand, se pare ca AIESEC nu este (inca) o voce puternica in UN, chiar daca este o organizatie foarte puternica in lume. Dar am realizat o diferenta majora intre AIESEC si JCI (Junior Chamber International). Cate organizatii din lumea asta ofera oportunitatea tinerilor sa mearga la Summit-ul UN, sa se intalneasca cu toti liderii lumii, sa vorbeasca cu ei – pe agenda – in fiecare an? Si oare de ce tocmai JCI??

Mda. Primul pas prin care poti intelege ce e cu JCI ar fi sa participi Conferinta Nationala JCI Romania.

Intre patru ochi va spun ca Mihail este, general vorbind, un tip foarte periculos pentru mine. Ziceam recent ca era sa fac infarct crezand ca a scris pe blog un articol pe un subiect pe care il planific scriu EU. Iar acum a scris o carte folosind o idee pe care o am si eu (nu o aveam, inca o am – este similara, dar mai degraba complementara).

Leapsa presupune sa raspundem la trei intrebari:

Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?

[*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care  m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.]

Musai sa incep cu tehnologia. Fie ca imi place sa admit sau nu, sunt destul de pasionat de tehnologie, iar chestia asta se vede la mine. Ma mira ca nu lucrez in domeniu, ca sa fiu sincer; probabil as fi fost milionar deja. Imi trec prin cap imagini clare cu prieteni care au fost magnetizati de mine in domeniul asta, cu situatii in care aveam vreun gadget ultimul racnet, sau cu situatii in care foloseam un gadget in feluri in care majoritatea nu banuiesc ca se poate folosi. Zici ca-s geek, dar de vreo 3 ani incoace, precizez solemn ca dau mult mai putina importanta tehnologiei, emailurilor si online-ului. Chiar daca voi nu vedeti asta. Singura chestie de care scap mai greu este iPhone-ul, pe care l-am cumparat doar fiindca l-am prins ultra-ieftin, iar acum este mana mea dreapta, si nu intrevad inlocuitor deocamdata.

Reflectand eu mai bine la paragraful anterior si la cel pe care tocmai il scriu, imi dau seama ca doar iPhone-ul si Mercedesul sunt singurele chestii care ar putea fi interpretate intr-o oarecare masura ca fiind accesorii sociale in cazul meu. Dar in general v-ati insela, fiindca nu fac nimic fiindca “asa trebuie”, sau ca e la moda. Fac/folosesc doar ce imi place cu adevarat. Pun pasiune, sincer. Mi se rupe de parerea celorlalti in aceste treburi, si mi-a placut intotdeauna sa ma simt altfel, sa ma simt eu bine cu mine.

De ce le mai tin inca in viata mea?

Mergand pe acceptarea faptului ca am doua accesorii sociale in viata mea, atunci raspund ca le tin pentru ca imi sunt utile. Insa cei care ma cunosc bine, stiu ca sunt mai mult decat capabil sa ma lepad de ele cu zilele sau saptamanile – fara frica de a ramane dezinformat sau neplimbat. Nu ele ma controleaza pe mine, ci eu pe ele.

Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?

• Experiente: calatoriile, conferintele AIESEC si JCI, momentele speciale din viata.
• Oameni: cativa din familie (:P), Melania, Siegfried, Horica, familia Pacurar, familia Grigorie, si ceva trepadusi pasionati din aceleasi AIESEC, respectiv JCI. O parte din ei se afla in partea dreapta a ecranului, cu link.
• Relatii: cele de prietenie adevarata, cam putine la numar.
• Obiecte: o sticla cu apa (nu de-aia de Satu Mare). Keia, de exemplu.

Afla cine esti. Cumpara cartea lui Mihail.

Dau mai departe lui: Radu Ionescu, Mihai Dragan, Bobby Voicu, Daniel Tiganila, Emi Gal, Marius Vetrici, Stefan Teisanu si Zeno Popovici.

• Am inceput luna cu o excursie de cate-o zi sau doua in Veliko Tarnovo, respectiv Nisipurile de Aur. Colegii de calatorie au fost @bogdanpaun (angajatul meu) si @omfericit (il cunoasteti deja, unii din voi). Alternativa era un weekend intre domnisoare in Delta, pe care l-am ratat din cauza ca nu l-am trecut in agenda telefonului.
• Am continuat calatoriile cu un drum pe Transfagarasan, cu opriri principale la Balea Cascada si Balea Lac la respectabilul domn Marius Olariu - eu invitat fiind de “tatal meu bogat”. Ocazia? Serbarile Zapezii. Da, am gasit si zapada in iunieeee. Ne-am distrat copios.
• De-abia mai sunt vreo 40 ore pana cand plec pe litoralul romanesc, pentru Congresul Olimpic al Alumnilor AIESEC. Sa tot fim vreo 40 de agenti ai schimbarii acolo, presimt distractie crancena.
• Nu bine se termina petrecerile AIESEC, ca la sfarsitul saptamanii ma intorc in partea sudica a Transfagarasanului, pentru o alta mare petrecere a unei colege din JCI Bucuresti, care are o pensiune in zona.
• Iesind din iunie, iarasi ma duc spre nord, in Cluj, la nunta verisoarei Anca B.

De o astfel de …transhumanta de la munte spre litoral si vice-versa, daramite cu petreceri peste petreceri, n-am mai avut parte vreodata. Io zic ca o sa fie cu happy end.