Marius Sigheti

Articolul master poate fi citit pe blogul lui Adrian Stanciu, fiind scris mult mai bine decat pot eu sa o fac. Insa duc ideea lui mai departe, adaugand ca:

• surprind diferentele de care aminteste Adrian chiar intre Mercedes-urile mele, pe doua planuri:

1. Pe strada. Am trei bucati Mercedes pe care le detin sau folosesc, toate trei impecabile/admirabile, dar una are 30 ani, alta 16 ani, iar ultima 13 ani. Cand sunt cu cea de 30 ani, pe de o parte respectul celor din jur este aproape egal cu zero; pe de alta parte, un procent infim din participantii la trafic (probabil cei pasionati de masini clasice) imi acorda un respect maxim, pentru ca masina arata superb, deci vor sa se uite la ea mai atent si sa converseze cu mine. Sunt sigur ca acelorasi oameni (care imi admira tablaria de 30 ani) li s-ar rupe de mine sau masina mea daca ar fi un Logan, de exemplu. Cand sunt cu masina de 16 ani, respectul celor din jur este decent, masina impunand acest respect prin modelul in sine, fiind mai special/rar, si prin infatisare; doar imbecilii – care cred ca ajung departe fiind primii la urmatorul semafor – afiseaza lipsa totala de respect, fiind aproape sa imi zgarie bijuteria de nenumarate ori. Eeeeei, cand sunt cu matahala de 13 ani, prin clasa ei mult mai scumpa decat celelalte doua (chiar daca a ajuns un model oarecum decazut, existand doua versiuni mai noi ale aceleiasi clase), respectul se apropie de maxim. Toata lumea imi face loc, nu incearca nimeni sa faca pe smecherul, nu ma injura nimeni. E super fain de privit acest “spectacol”. Adaug un ultim comentariu: faptul ca am cutii de viteze automate ajuta mult la calmul meu propriu in trafic.
2. La service. Toti mecanicii sar in ajutorul meu cand apar cu matahala de 13 ani, ma ajuta dar nu se omoara cand sunt cu cea de 16 ani, si fac o fata de parca i-a lovit trenul cand le spun ca am probleme cu o Cobra – nu conteaza ca arata intr-un mare fel. RAR-ul la cea veche l-am primit doar fiindca arata bine, asta fiind singura exceptie in planul “la service”. Sunt dezamagit ca am un Mercedes clasic in Romania, lumea nu vrea sa ma ajute sa o intretin corespunzator, crezand ca sunt un sarantoc care nu are bani sa plateasca reparatia, sau fiindca s-au saturat sa repare Cobre iar banii nu conteaza.

• daca in masina ni se pare ca nu suntem tratati cu respect, stati sa vedeti cum e pe scuter!

Daca in masina ai patru laturi care crezi ca te apara daca intra un bivol in tine, pe scuter ai vax albina. Concentrez toate ideile mele pentru acest paragraf in vorbele unui amic care a inchiriat un scuter recent: “Am avut impresia ca toate masinile vor sa ma omoare”. Eu, care am deja oaresce experienta pe doua roti in Bucuresti, adaug ca uneori s-a depasit stadiul de “impresie” – chiar au vrut sa intre in mine! Bicicleta are cateva circumstante atenuante, in sensul ca viteza de deplasare permite evitarea unor situatii neplacute, sau cel putin reducerea impactului acestora.

Respect!

Cars, Life bani, Bucuresti, experienta, masina, mercedes, oameni, respect, Romania, scuter

E cazul sa fac o noua recomandare, de data aceasta una …altfel. Nu voi recomanda o companie, ci o persoana in cadrul companiei in care lucreaza. Hai sa clarific…

Cred ca o mare parte din noi, cei care suntem un pic pasionati de masini, ave(a)m nevoie la un moment dat de un vopsitor sau o vopsitorie auto de uber-calitate. Pentru ca in orasul asta, adicatelea Bucuresti, e greu sa ne pastram masina in stare cat mai buna. Cand ti-e lumea mai draga, se trezeste:

• un artist sa o zgarie cu cheia in lung si lat,
• vreun tampit sa ii dea un picior in aripa, sau
• vreun conducator auto (a nu se confunda cu termenul “sofer”) care schimba banda ca si cum toate ar fi ale lui, trezindu-se direct in fierul tau.

Din pacate, in ziua de azi nu se lucreaza tocmai calitativ in ceea ce priveste serviciile de reparatii si intretinere auto (cu niste exceptii, desigur). Iar dealerii Mercedes locali imi inspira mai degraba o lipsa de incredere, daca e sa ma iau dupa parerile colegilor din club. In plus, intotdeauna ai nevoie de ceva rezonabil in materie de costuri.

Mergand pe linia povestii, eram practic speriat de bombe, refuzand sa duc barele masinii mele la vopsit de frica unei executii potential proaste. Imi iubesc masina prea mult. Iar prietenii nu-mi prea recomandau o vopsitorie ca sa nu ii injur in caz ca… stiti voi.

Asadar, m-am hotarat sa il intreb pe un tip intalnit intr-un OMV intr-o seara, Florin C., care are cateva Mercedes-uri. Stiu ca are unul ca al meu, cu barele vopsite aici in Bucuresti, ca doar le-am vazut cu ochii mei si am fost impresionat. Mi-a zis de un “nea Ilie” de la Service Ciclop Giurgiului. OK, dar ca sa fiu eu sigur, l-am intrebat si pe mecanicul meu ce vopsitor imi recomanda. Mi-a zis de dl. Cristi Caramet, tot de la Service Ciclop Giurgiului – recunoscand in acelasi timp maiestria lui “nea Ilie”.

Ca sa scurtez povestea, “nea Ilie”, pe numele lui adevarat Ilie Marina, e un vopsitor cu o experienta de 25 ani, care face o treaba buna. E un tip oarecum flegmatic ca si caracter, dar dansul mi-a facut masina frumoasa, reusind sa treaca bine dpdv psihologic peste toate fitzele mele de tipicar, pardon… pasionat Mercedes: curatare perfecta a pieselor, pregatire ca la carte, cod de culoare exact, asta mai lucioasa, cealalta mai mata, s.a.m.d. L-am distrus cat a avut barele in lucru, sincer. Mai jos e rezultatul muncii sale, sectiunea prezentata avand cel putin trei defecte majore vizibile inainte sa ajunga la dansul, din care unul era o ruptura in partea de jos.

Executie perfecta: bara lucioasa, bandoul mat impecabil

Sunt convins ca si dl. Cristi Caramet este un profesionist cel putin la fel de calificat si pasionat de ceea ce face; l-am vazut muncind, dar nu m-a putut servi fiindca pleca in concediu. Nea Ilie tocmai se intorcea din concediu. Am avut “noroc” cu ploaia aia mare din 6 august 2009, care m-a prins la ei in hala; am avut ocazia sa vad oameni la munca pana seara tarziu, fiindca “banul se castiga greu, si trebuie muncit pana seara in fiecare zi, daca vrem sa avem ceva acasa”. Am aflat cat castiga chiar si in aceste conditii, si am fost dezamagit. Ii admir.

In concluzie, ii recomand cu drag pe acesti profesionisti si mai ales pe dl. Ilie Marina: munca acestuia o privesc si imi face mare placere zi de zi. Service-ul unde lucreaza, Ciclop Giurgiului, nu m-a impresionat in mod deosebit din mai multe motive, dar asta nu inseamna ca sunt necalificati.

Numarul lui de telefon este 0762.571.255. Sunati inainte, va intelegeti care e procedura de lucru, verificati disponibilitatea lui nea Ilie, ii spuneti ca stiti de la mine, s.a.m.d. Eu va rog un singur lucru: nu abuzati de el, fiindca e un om linistit.

Business, Cars asa da, Bucuresti, defect, experienta, masina, mercedes, oameni, recomandare, servicii, vopsitorie

Saptamana care tocmai se incheie asta am fost re-infestat temporar cu virusul automodelelor. Pur si simplu aveam chef sa ma destrabalez la volanul telecomenzii unui buggy nervos, sa ma murdaresc tot de praf, uleiuri si combustibil nitro. Am inceput de luni seara, cu cateva teste pe pista de automodele din Parcul Tineretului, acum intr-o stare de invidiat. Din pacate, pista nu are iluminare pe timp de noapte (iar noi am ajuns pe inserate), iar masina avea cauciucuri uzate. A iesit haos total, doughnut-uri, sarituri perfecte la 2 metri in aer, accelerari senzationale, si rasturnari peste cap cat cuprinde

Cam astea sunt masinutele principale la care am acces:

Cea din stanga e un Monster Truck electric de la HPI si imi apartine. Foarte tare jucaria, pacat ca eu inca sunt pe pack-urile (acumulatorii) originali, care sunt fara… passion. 35 kmh, come on! Ii vine si ei randul la upgrade. Problema e ca poti baga atat de multi bani in automodele incat sa fii (considerat) tampit de-a dreptul, iar eu incerc sa ma stapanesc.

Cea din dreapta nu e a mea, si e un buggy a carui brand il mentin secret deocamdata, care functioneaza pe baza de dragoste si nitro. Ca idee, cand exista timp sa fie servisata ca lumea si bani de piese bune, produce fenomene gen 0-140 kmh /3.5 secunde, avand o putere echivalenta cu ~1000 CP/tona – pentru connoiseuri. Am invatat tot ce s-a putut despre ea intr-o noapte, si de atunci am golit cateva rezervoare singur! Vreo doua intr-o parcare imensa pe asfalt, si vreo 3 pe terenuri off-road foarte nasoale. Incep sa invat secretele conducerii unui astfel de …bolid, chiar neasteptat de repede.

Sambata am fost in deplasare cu ele la Amara, unde se tinea Campionatul National de Automodele. Partenerii de drum au fost @bogdanpaun si @mihaim, iar @adrianpopescu ni s-a alaturat la fata locului. Fara sa doresc sa jignesc federatia in domeniu, evenimentul mie mi-a transmis ca acest sport are in Romania cateva maini de pasionati care au masini plus cunostinte in domeniu (fiindca de obicei au si magazin online), si mai putin public (adica trecatori atrasi de sunet). Priviti cum arata tribuna din care se conduc automodelele:

Stiu ca iti faci treaba din ea, ca e ieftina si nefiind un eveniment popular, nu are rost investit in ceva profesionist… dar totusi. Ce finantare poti spera sa obtii, de exemplu, daca vreun potential sponsor vede chestia asta? Ca sa nu mai intreb, ce public nou speri sa obtii. Am imbatranit si mai am de recuperat in alte capitole ale vietii, ca altfel m-as zbate personal sa schimb cateva lucruri.

Din observatiile mele din ultimele 6 luni, adaug ca mai sunt cateva sute de posesori de automodele care mai stiu cate ceva despre intretinerea lor. In plus, vad un mare potential – la pista din Tineretului se aduna foarte multi spectatori de fiecare data cand e actiune. Cultura pentru acest sport in randul publicului e ca inexistenta in acest moment – si cred ca o parte importanta din vina o are chiar federatia. Sunt curios ce eforturi de popularizare a acestui hobby depun, mai ales ca eu n-am reusit sa gasesc un amarat de site in care sa aflu de acest campionat – par example. Uite, cei de la Multirace au facut inca o pista pentru automodele in Pipera, din fonduri proprii.

Sper ca v-am trezit oleaca de interes pentru acest tip de hobby capabil sa produca o doza chiar buna de adrenalina, si va las sa priviti cateva zeci de secunde de curse. Nerecomandat, din pacate, celor alergici la praf si substante toxice. Ca mine.

Cars, Events, Fun automodele, Fun, masina, Romania, tineret

In ziua in care am scos masina de la vopsit (doar barele de protectie, ca sa fie impecabile – nu ca aveau ceva…):

• tinichigiul a uitat sa monteze un burete in bandou, iar cand l-a desfacut sa isi repare greseala, mi-a lovit bara spate de un colt. Rezulta punct de 2 mm diametru vopsea sarita.
• un taran – fiindca altfel nu ii pot spune – din Berceni s-a simtit el putin incurcat de masina mea parcata regulamentar, de altfel, si i-a tras un picior in bandoul barii din spate. Rezulta urma de pantof pe bandou, plus vopsea sarita.

Ce sa zic? Ca traim in Romania si asta ne mananca tot timpul, nervii si banii???

N-am crezut ca ma pot supara pe tara asta mai mult decat eram. Plec de aici, va zic.

Life asa nu, masina, Romania

Citeam un articol despre energie, si mi-a placut sfarsitul. Il redau mai jos, in traducere personala:

Un alt scriitor cu care ma intalneam des pe cand aveam 20 ani, un contemporar de-al lui Illich, a murit chiar inainte de Craciun. Numele sau era Peter Vansittart, care si-a devotat mare parte din viata scrierii de nuvele istorice alegorice citite doar de un cerc restrans de admiratori. Imi aduc aminte prieteni care imi spuneau despre Peter ca in perioada cat a trait in Londra, mergea pe jos peste tot, indiferent de vremea de afara sau de distanta de parcurs. Cu putin timp inainte sa moara la 88 ani, Peter Vansittart inca mergea pe jos plin de enrgie prin zonele de langa Suffolk pe care le iubea. Ne aduce aminte de energia imensa pe care o avem fiecare dintre noi, si de conexiunea acesteia cu libertatea.

Daca ma gandesc bine, imi aduc aminte de un om de afaceri prosper din Satu Mare, cu o varsta trecuta de prima si a doua tinerete, pe care foarte rar l-am vazut intr-o masina. Merge in fiecare zi la fabrica si unde are treaba pe jos.

Unde mergem pe jos astazi?

P.S.: Justin Kadima de la Republika zice ca a mers pe jos din Romana in Muncii in weekend, iar luni se resimtea. Sunt curios cum se simte azi (marti).

Life afaceri, energie, masina, Satu Mare, scrieri, tineret, viata, vreme, weekend

Hai sa intru direct in paine, ca m-am saturat sa adulmec subiectul asta, asadar va ofer o solutie care o sa va incalzeasca macar un pic, asa. Imi face o deosebita …neplacere sa scriu despre altfel de subiecte, deoarece nu vreau sa am un blog gen piticu, zoso s.a.m.d., chiar daca fiecare dintre bloggerii mentionati e cetatean respectabil si isi face treaba bine. Bun, deci:

Vii acasa, si un bou sau o vaca ti-a blocat locul de parcare platit la ADP, sau mai rau, intrarea in curte, garaj sau parcare. Ramai calm. Stiu, e greu. Al naibii de greu. Iti vine sa bagi o zgarietura cu cheia. Nu face asta. Mai bine suni la Politia Comunitara, carora le spui foarte pe scurt ce s-a intamplat. O sa iti puna cateva intrebari, mai precis: adresa, numele, marca si numarul masinii detinute de bou (noteaza-le inainte sa suni; eu fac poza), si telefonul.\

Dupa cateva minute sau zeci de minute, un echipaj se va afla la fata locului, pregatit sa faca exact ce ii ceri. Pe bune!

1. avertisment – o foaie pusa in parbriz, din partea Politiei, prin care il instiinteaza ca e cetatean non-euro si ca ar fi bine sa isi revizuiasca politica in domeniul parcarilor; de asemenea, boul afla ca daca ramane bou pe viitor il paste 100-500 lei amenda pentru parcare pe locul altei masini, sau 1500-3000 lei amenda pentru blocare parcare – dupa caz; in aceasta situatie, implicarea ta nu e necesara, e o operatiune fara urme.

2. sanctiune – amenda conform dorintei tale. Eu personal o sa propun 1500 RON daca boul e cu Dacia Golan, respectiv 3000 RON daca are masina de import. In acest caz, esti ceea ce se numeste martor, ai o responsabilitate cat de cat pentru amenda pe care o generezi.

Stiati de varianta asta? Sau v-ati multumit cu scandalul local, claxoane si alte deranjuri?

Hai sa ii ardem.

Announcement, Life amenda, asa nu, avertisment, blocat, casa, martor, masina, parcare, politie, sanctiune

Am desconspirat recent o tzeapa care li se tot intinde bucurestenilor, momeala fiind bonuri de benzina Petrom de la o institutie a statului. Cum functioneaza?

1. Esti in target-ul tzeparului daca si numai daca detii sau ai avut de vanzare o masina, pe autovit.ro, estimez eu.
2. Te suna un individ care dupa voce pare a avea in jur de 40 ani. De fapt, nu te suna. Iti da beep-uri foarte scurte. Numarul lui de mobil este 0723037416.
3. Il suni inapoi, lucru aproape garantat. El nu cheltuie un cent. Numarul pun pariu ca este o cartela reincarcabila.
4. Iti spune ca are numarul tau de la [scrie un nume aici]; n-are nici o importanta, totul e la nimereala. Aparent, ce bine ca ai o masina de vanzare, chiar iti stie modelul, dar nu asta il intereseaza. Are o intrebare pentru tine.
5. Te intreaba ca si cum s-ar ascunde sa nu il auda altii, daca vrei sa cumperi benzina sau motorina mai ieftina, cu 2.5 RON/litru. Tu raspunzi afirmativ, aproape sigur.
6. Iti explica procedura: vii pe la Regia de Ape in Crangasi, te intalnesti cu el, iti da bonurile, nu iti ia nici un ban. Totul pe premiza ca ii vei plati dupa ce bagi benzina, sa te convingi ca e pe bune. Cum nu o vei face, avand in vedere ca vrei si alta data?
7. Aranjeaza el discutia a.i. chiar inainte sa pornesti spre el, sa iti spuna ca a fost ocupat, ca n-a avut timp sa cumpere o cartela reincarcabila de 10 EUR pentru sotia lui, si te roaga sa ii cumperi tu, urmand sa va decontati cu bonurile. “Scadem din valoarea bonurilor pe care vi le dau”.

Continuarea povestii eu n-am mai trait-o, fiindca in momentul ala am dat un search pe Google dupa acel numar de mobil, unde am gasit un forum in care cineva il desconspira la fel cum o fac eu aici.

• Credeti ca bonurile omului sunt pe bune? Eu nu.
• Dar daca sunt date in consemn, iar cand te duci sa platesti cu ele, vanzatorii cheama Politia? Oops.
• Credeti ca timpul si banii consumati cu povestea vi se merita? Depinde.

Tocmai m-a mai sunat odata, dupa 3 saptamani de la ultima incercare, si s-a recomandat ca venind din partea altui prieten comun (inexistent, desigur), la care i-am dat-o fix peste nas.

FYI.

Announcement, Cars asa nu, benzina, google, masina, mobil, povesti, target, tzeapa, vanzare

Fac cumparaturi online de multa vreme. Am cumparat de toate: de la pixuri, hartie, carti, cadouri, electronice, template-uri website, muzica, software, s.a.m.d. Mai am putin si imi cumpar masina online; ma rog, de fapt asa mi-am gasit-o, doar ca n-am platit-o online. Am cumparat din Romania, dar si de pe alte meleaguri. Pe anumite site-uri am si vandut niste produse, dar asta conteaza mai putin. Cu alte cuvinte, cred ca imi pot exprima o opinie.Cand ne gandim la acest subiect in Romania, aproape sigur ca primul nume site la care te gandesti este emag.ro. Sau poate okazii.ro, daca e sa ne luam dupa clasamentul trafic.ro. Eu am cumparat de sute de milioane la emag, si zeci de milioane sau doar milioane de la altii. Cateodata cumpar din oficiu pe emag, alta data parca am chef sa o fac la cel mai mic pret, pe care il gasesc pe price.ro.De cateva luni incoace, comertul online in Romania mi se pare ca scade in calitate. M-am saturat de toti ofertantii, cu Emag in frunte. De ce?

• un pret mic ascunde de obicei cateva capcane (a se citi: dezamagiri pentru client)
• un pret mare nu e neaparat scutit de ipoteza anterioara.
• produsele nu prea sunt in stoc, adica nu sunt; cateodata se afirma ca sunt, dar afli ca de fapt depozitul e in Giurgiu sau mai stiu eu pe unde.
• plata nu e ceea ce ar trebui sa fie; ma supara in special neacceptarea OP-urilor sau afirmatiile unor vanzatori ca din cauza ca ai platit online, dureaza mai mult pana le intra banii.
• [mai scriu in viitor daca imi aduc aminte alte aspecte]

Pe scurt, ideea e ca produsul il obtii dupa cateva ore in cele mai bune (si rare!!!) cazuri, dupa 24 sau 48 ore in cele mai multe cazuri. Cel mai repede am primit un articol de lenjerie intima pe post de cadou, de pe www.just4girls.ro, in 2 ore dupa ce am terminat treaba online; de acord, am platit vreo 15-20 RON pentru urgenta pe care am solicitat-o, dar ea exista ca optiune, asta e important!! Cel mai tarziu …nu am primit un videoproiector, comandat si platit saptamana trecuta pe Emag; dupa 5 zile m-au sunat ca de fapt scula s-a scos din productie, nu poate fi adusa, deci mi se dau banii inapoi.

Cei implicati, atat vanzatorii dar si cumparatorii sunt “aware”, adica au la cunostinta, un aspect cheie: toti cumparatorii (eu cred ca majoritatea, oricum) vor produsul de pe site ACUM. Imediat. In cateva ore. Azi. Neaparat. Ne caracterizeaza urgenta, lucru care se reflecta si aici. Cand vreau acel cadou, il vreau acum pentru ca am uitat de petrecerea lui X-ulescu si trebuie sa rezolv chestiunea cadoul imediat. Cand vreau un videoproiector, il vreau urgent pentru ca mi-a aparut ceva in business care necesita prezenta lui pentru prezentarea de maine dimineata. Cand vreau un laptop fitzos, il vreau urgent pentru ca am strans cateva luni ca sa mi-l cumpar, si de-abia astept sa il am in maini; acum am banii, si ma astept sa il primesc repede pentru ca discutam pe banii mei, pe care tu ii vrei. Ati inteles ideea.

Cred ca nu voi fi contrazis ca in fiecare firma care se ocupa de vanzari produse online e o mare nebunie, un haos. O agitatie controlata, mai mult sau mai putin. Problema e ca livrarea nu e acum in 99.8% din cazuri, conform burtometrului meu. E un burtometru mare, cine ma cunoaste stie. 

Am tot contemplat la ideea de a porni un business care sa lucreze cu stocuri imense, dar care sa poata livra imediat. E usor de zis, dar al naibii de greu de pus in practica. In 2004, am vazut in Olanda o afacere din asta, in industria furtunelor; aveau orice tip de furtun iti trece prin cap, intr-un mare depozit, capabil sa livreze oriunde in Europa in 48 ore, chestie imposibila daca iti comandai de la producatori. Revenind, strategii posibile sunt multe, una mai buna/proasta decat cealalta:

• oferi pe site un extra charge pentru orice produs, pentru livrare in 3 ore sau in aceeasi zi, de exemplu. Te-ai putea numi nesimtit ca faci asta, tu avand de fapt produsul dar il faci mai scump decat ceilalti. De fapt nu esti nesimtit, cica iti amortizezi tot ceea ce te costa foarte mult a.i. sa tii acele stocuri.
• oferi pe site optiuni cu livrare in 2 ore, in aceeasi zi, in 24 ore, in 48 ore. E cam acelasi lucru ca mai sus, insa mai complicat, nu sunt sigur ca e o idee buna. Keep things simple.
• oferi pe site produsele in conditii normale de livrare, ca toti ceilalti, dar le ai pe stoc, nu aburesti, iar chestia asta iti va aduce suprematia pietei. Teoretic, deoarece cuvintele astea costa jdemii de euro pe putin, in costuri. Ca pret, mi se pare normal sa fii aproape cel mai scump, sau chiar cel mai scump. Oferi un serviciu pe care clientul se poate baza.
• oferi pe mai multe site-uri, de nisa, produse in conditii normale de livrare, de pe stoc, la preturi rezonabile. Adica imparti placinta in placinte mai mici, de care se ocupa cate-o echipa separata. Varianta asta mi se pare cea mai fezabila, fiecare unitate de profit cu treaba ei, pe care eu cred ca o poate face mai bine decat o unitate gigantica, care are toate produsele in sarcina. Si-ar cunoaste treaba mult mai bine, poate estima stocurile mai bine, se adapteaza mai repede, costuri mai mici, lume mai fericita.
• combinatii intre cele de mai sus
• alte idei?

Cine detine raspunsul, va avea cota maxima din piata romaneasca. Nu exclud posibilitatea ca un jucator nou-noutz sa poata acapara o cota semnificativa din piata. Azi, cei mici sunt noii mari. Eu m-as baga in chestia asta, daca as gasi parteneri de cinste. Iubesc serviciile de calitate. Ma enerveaza sa trebuiasca sa cumpar de la furnizori pe care ii urasc.

Later edit 1: si Lavinius Marcu de la CaptainGo a scris despre asta, recent. Mai precis despre o experienta neplacuta placuta cu Emag.

Later edit 2: mi-am adus aminte de un site de comert online de care sunt ultra mega-multumit, din toate punctele de vedere. Este vorba de www.biroticaonline.ro, detinut de firma H.M.S. Future Solutions SRL, cu care am intrat in contact acum 13 luni de zile, de la care am comandat deja de foarte multe ori, avand pana acum un volum de tranzactii imens. Inca de la prima comanda, cand nu aveau cum sa banuiasca ce va urma in viitor in relatia noastra, baietii mi-au telefonat imediat cum le-a intrat in sistem cererea, mi-au reconfirmat informatiile de baza apropo de livrare, au intrebat daca pot sa livreze mai devreme (!!!), mi-au propus produse alternative in locul celora care poate nu erau in stoc, cu scuzele de rigoare, deci m-au tratat ca un rege. Ceea ce pot sa zic ca imi place. Asta se repeta la fiecare zece zile, de 400 zile incoace. Bravo baieti! Apropo de ei, am avut discutii cu furnizori alternativi din acelasi domeniu, care ma tot momeau ca ei au preturi mai bune, livrare la fel, ca HMS ma pacalesc, ca virgula castiga foarte mult de pe urma mea s.a.m.d. Sa fiu sincer, habar nu am daca e adevarat, daca platesc intr-adevar prea mai mult, chiar nu vreau sa stiu; nu cred, dar chiar daca e adevarat nu imi pasa, si stiti de ce? Pentru ca sistemul functioneaza perfect, marfa imi vine imediat, plata o fac cand am bani, iar baietii fac deja parte din familie.

Later edit 3: Cu emag am incheiat-o, nu mai cumpar ever, m-am saturat de corporatia asta de cacao. Devin tot mai respingatori pe masura ce cresc. Paharul meu s-a umplut.

Business, Internet, Marketing asa nu, bani, cheia, cumparat, emag, experienta, masina, okazii, online, plata, produse, Romania, servicii, sistem, vanzari, vreau

Sa zicem ca mi s-a luat de Bucuresti pe la sfarsitul acestei saptamani, asa ca am plecat la Cheia, loc tare drag mie. Drumul l-am parcurs incetisor, cu masina, atat la dus cat si la intors; cu alte cuvinte, am savurat calatoria. Din punct de vedere cazare am facut prostia sa nu-mi fac rezervare, o treaba utila chiar si in dimineata plecarii. Dupa ora pranzului, cand eram eu acolo, locurile erau cam …ocupate. Cu noroc am prins ultima camera dubla la Hotel Cheia**. Acest hotel este proprietatea S.C. Nicoltana S.A., care e condusa de un prieten cu varsta mai mica de 30 ani, coleg cu mine in JCI; hotelul pare interesant, dar este doar satisfacator – adica ceva peste strictul necesar in camera (sau receptie/restautant) si atat.

M-am dus sa ma relaxez, sa respir ceva curat, sa vad culorile toamnei si sa dorm. Misiunea a fost indeplinita, doar ca in alt mod decat ma asteptam. Mi-a facut cu ochiul un ATV de langa hotel, pe care l-am inchiriat atat sambata inainte de inserare, cat si duminica la pranz, cand am vazut ce vreme buna era. Am facut trei-patru trasee cu jucaria, lucru care mi-a “terminat” mainile (de oboseala, evident), dar a meritat din plin: ce peisaje (poze aici), ce poteci, ce culori, ce animalute de ppoadure, ce aer, ah! Ma voi intoarce! Dar sa va spun o treaba: mersul cu ATV-ul se cheama sport extrem, si trebuie tratat destul de cumpatat, fiindca ocaziile sa patesti ceva abunda. Eu personal am scapat nevatamat, insa la un moment dat am luat o groapa plina de apa si noroi, la care nu ma asteptam, si care a rezultat intr-o temporara pierdere a vizibilitatii. Mai mult, aceasta cuplandu-se cu viteza excesiva din acel moment (recunosc!) era sa ma duca intr-o mini-prapastie, adica un hau/sant de vreo 4-5 metri adancime. Vehiculul s-a oprit la insistentele mele repetate (frane de toate felurile) chiar la limita decolarii, cam cu 5 cm inainte de bau-bau. Nu va speriati aiurea, ca desi am facut tot felul de nebunii, erau controlate. Dar nu e pentru cei cu inima slaba, adica pentru majoritate.

Seara m-am vazut cateva zeci de minute pentru actualizarile de rigoare cu Mihai Croitoru, antreprenorul nostru tanar din Cheia. Am aflat cate ceva despre mersul turismului, dar si despre o noua investitie derulata chiar de el, o fabrica de apa aflata la cativa kilometri de statiune, numita KEIA. Pe care am vizitat-o a doua zi, si care va face subiectul urmatoarei unei postari.

Travel antreprenor, atv, Bucuresti, cheia, hotel, interesant, JCI, keia, masina, poze, weekend

Am ajuns foarte bine in Praga, cu cel mai bun zbor pe care l-am trait eu in scurta mea viata pana astazi. CSA a fost la inaltime!

Inaintea nuntii la care am venit, de fapt, am avut 2 zile aproape pline pentru orice altceva. In prima zi am cam frecat menta, de oboseala cred. Seara a fost Bachelors’ Party, care a inceput intr-un restaurant “La Boca“. Am fost 14 participanti, sa zic asa. Dupa masa, ne-am tot perindat prin cluburi, incercand sa gasim unul ca lumea. Mie personal mi-a placut Coyote, unde atmosfera era faina, chiar daca nu erau foarte multi petrecareti, spatiul fiind mic. Pur si simplu cele 4-5 fete erau si frumoase, si inteligente si aveau un fel de a incinge atmosfera… fain de tot. Mentionez ca nu s-a apelat la nici un bordel si nici o “fetita” platita, spre marea mea surprindere – la cum il stiu eu pe mire. Cred ca a imbatranit si considera ca se expune prea mult cu astfel de activitati. Oricum, pentru toti cei prezenti, o astfel de actiune e doar la nivel de lauda, fiindca niciunul nu fusese in viata lor la un bordel adevarat.

A doua zi am iesit in oras, cu o plimbarica destul de scurta, insa cuprinzatoare. Am vazut elementele principale de interes, atat pe jos cat si printr-un tur cu masina in puncte mai …panoramice din oras. Nu stau sa detaliez prea boem toata plimbarea, fiindca cine cunoaste stie. Praga e un oras care incanta ochii.

A treia zi a fost nunta, care a inceput cu o receptie (considerata inutila de miri, ulterior) la care am reusit sa fac valuri, spargand din neatentie un pahar si o scrumiera. Cat de misto a fost partea sonora, wow. Toata lumea a urcat apoi cu mic cu mare in autocar, cu destinatia Areal Botanika. Eu conduceam masina mirelui, in spatele autocarului… pe care dupa primul semafor l-am pierdut. Noroc cu spiritul de observatie ca am sesizat masina fotografului si m-am tinut dupa ea. 

Areal Botanika este un loc frumos, undeva la cativa zeci de km de Praga. Minunat, sincer. Din cate m-am prins, e un hotel de clasa superioara, cu un teren de golf, cateva terenuri de tenis s.a., o padure amenajata pentru teambuilding-uri, si cateva case private high-end.

Nunta – a inceput ca-n povesti, insa a fost organizata ca o petrecere. Fiecare facea ce vroia: ori baga in el mancare (tip bufet) sau bautura pana crapa, sau asculta muzica suava cantata de unul la clape, sau facea baie in piscina, sau fugea in puta goala pe terenul de golf (fiul mirelui, de exemplu), sau digera un pahar de vorba. Spre inserate a devenit evident ca urmeaza un live-performance. Zis si facut, am avut parte de un super show, in 2-3 etape, din partea unui rock star bine cunoscut in Cehia, pe numele lui Jan (Honza) nu-stiu-cum-ca-nu-tin-minte; e un tip la vreo 46 ani, arata de 36, cu o personalitate foarte prietenoasa si fara fitze. Avand in vedere ca petrecerea a inceput pe la 13.00, muzica a incetat sa se auda de pe la 01.30, iar la 03.30 toti erau orizontali, adica in patul lor. Cazarea a fost oferita de miri pentru toti invitatii, atentie, la 4 stele intr-un cadru natural de exceptie. Totul s-a petrecut bine si a fost placut.

A patra zi ne-am trezit cu chiu, cu vai, dupa care am luat micul dejun (cine s-a trezit la timp), si fiecare si-a luat ramas bun. Restul zilei am frecat menta, am luat pranzul la Satelit Bar (cea mai crancena friptura de vaca) din nou, i-am prins degetelele in usa unui copil, am mai facut o plimbare prin oras si mi-am plans rana de la picior – degetelul mic a incasat un colt de masa pe la pranz.

Next… Berlin. Poze o sa fie imediat dupa ce voi avea conditii optime sa le flickaresc.

Travel casa, golf, hotel, masina, nunta, party, petrecere, povesti, poze, Praga, restaurant, viata