In bunul spirit al concursului initiat de Chinezu, si anume Ghici Romania mea, va invit sa imi spuneti care este locul din fotografie. E in Romania, relativ aproape de Bucuresti – atat stiu despre coordonatele ei. In schimbul informatiei exacte, prezentata cat mai interesant de catre comentatori, unul dintre ei va castiga o tura cu baba mea prin Bucuresti si/sau imprejurimi. Iar daca acea persoana stie si ocazia cu care este facuta poza (eu o stiu!), facem o tura impreuna chiar pana acolo, pentru fotografii; ma gandesc la luna octombrie, ca sa gasim aceleasi culori pastelate.

Hai cu spor spre viitor(ul apropiat)!

• O parere buna despre rolul consultantilor (articolul se refera la domeniul Knowledge Management, dar se poate extinde ca aplicabilitate): http://aboveandbeyondkm.com/2009/05/the-road-not-taken.html
• O serie mai mult decat cuprinzatoare de poze facute din elicopter prin toata lumea, “aerials”, ceva cum rar mi-a fost dat sa vad (adica niciodata). Trebuie sa stam cu ochii pe blogul asta, e cel mai bun blog cu poze in opinia mea: http://iinsight.net/x/tag/xlife/

• Ca tot vorbim de poze, ii laud si ii aplaud pe cei de la X3Studios pentru al lor The Big Picture – cea mai mare “poza” din Romania, facuta cu ocazia aniversarii a 10 ani:  http://www.x3studios.com/#/356/X3-Studios/The-Big-Picture/. Intamplator, am fost coleg de scoala cu Stefan Szakal si Calin Iepure.
• Pe aceeasi linie, ca tot vorbim de intreprinzatori… de ce suntem intreprinzatori? De ce intreprinzatorii schimba lumea? Vezi aici: http://www.youtube.com/watch?v=T6MhAwQ64c0
• Barack Obama (o fi schimband si el lumea?) are si el umor.
• Daca vrem sa vedem lumea, mai precis daca vrem sa stim unde e o adresa anume, trimitem un Tweet la @findmap, de forma “@findmap Unirii Blvd 12″ si primim un raspuns in contul nostru Twitter cu o poza a locatiei in Yahoo Maps. Via idevelop. 
• Iar daca vrem sa vedem cat de buna e lumea, sau sa infruntam marea dilema: real vs. virtual, mergem la Orange Concept Store azi sau maine cu incepere de la 18.30, la TeamWork. Via Adrian Ciubotaru.
• Si fiindca nu ma pot satura de Seth Godin, va prezint alocutiunea sa de la TED 2009, despre Triburi, carte pe care tocmai am cumparat-o prin Okian. Dar n-am ridicat-o inca de la sediul lor; insa am descarcat versiunea mp3 de pe Internet (da, e gratuit)
• Magie in pagina de internet, via Adrian Soare.

M-am dus sa ma relaxez, sa respir ceva curat, sa vad culorile toamnei si sa dorm. Misiunea a fost indeplinita, doar ca in alt mod decat ma asteptam. Mi-a facut cu ochiul un ATV de langa hotel, pe care l-am inchiriat atat sambata inainte de inserare, cat si duminica la pranz, cand am vazut ce vreme buna era. Am facut trei-patru trasee cu jucaria, lucru care mi-a “terminat” mainile (de oboseala, evident), dar a meritat din plin: ce peisaje (poze aici), ce poteci, ce culori, ce animalute de ppoadure, ce aer, ah! Ma voi intoarce! Dar sa va spun o treaba: mersul cu ATV-ul se cheama sport extrem, si trebuie tratat destul de cumpatat, fiindca ocaziile sa patesti ceva abunda. Eu personal am scapat nevatamat, insa la un moment dat am luat o groapa plina de apa si noroi, la care nu ma asteptam, si care a rezultat intr-o temporara pierdere a vizibilitatii. Mai mult, aceasta cuplandu-se cu viteza excesiva din acel moment (recunosc!) era sa ma duca intr-o mini-prapastie, adica un hau/sant de vreo 4-5 metri adancime. Vehiculul s-a oprit la insistentele mele repetate (frane de toate felurile) chiar la limita decolarii, cam cu 5 cm inainte de bau-bau. Nu va speriati aiurea, ca desi am facut tot felul de nebunii, erau controlate. Dar nu e pentru cei cu inima slaba, adica pentru majoritate.

Seara m-am vazut cateva zeci de minute pentru actualizarile de rigoare cu Mihai Croitoru, antreprenorul nostru tanar din Cheia. Am aflat cate ceva despre mersul turismului, dar si despre o noua investitie derulata chiar de el, o fabrica de apa aflata la cativa kilometri de statiune, numita KEIA. Pe care am vizitat-o a doua zi, si care va face subiectul urmatoarei unei postari.

Inaintea nuntii la care am venit, de fapt, am avut 2 zile aproape pline pentru orice altceva. In prima zi am cam frecat menta, de oboseala cred. Seara a fost Bachelors’ Party, care a inceput intr-un restaurant “La Boca“. Am fost 14 participanti, sa zic asa. Dupa masa, ne-am tot perindat prin cluburi, incercand sa gasim unul ca lumea. Mie personal mi-a placut Coyote, unde atmosfera era faina, chiar daca nu erau foarte multi petrecareti, spatiul fiind mic. Pur si simplu cele 4-5 fete erau si frumoase, si inteligente si aveau un fel de a incinge atmosfera… fain de tot. Mentionez ca nu s-a apelat la nici un bordel si nici o “fetita” platita, spre marea mea surprindere – la cum il stiu eu pe mire. Cred ca a imbatranit si considera ca se expune prea mult cu astfel de activitati. Oricum, pentru toti cei prezenti, o astfel de actiune e doar la nivel de lauda, fiindca niciunul nu fusese in viata lor la un bordel adevarat.

A doua zi am iesit in oras, cu o plimbarica destul de scurta, insa cuprinzatoare. Am vazut elementele principale de interes, atat pe jos cat si printr-un tur cu masina in puncte mai …panoramice din oras. Nu stau sa detaliez prea boem toata plimbarea, fiindca cine cunoaste stie. Praga e un oras care incanta ochii.

A treia zi a fost nunta, care a inceput cu o receptie (considerata inutila de miri, ulterior) la care am reusit sa fac valuri, spargand din neatentie un pahar si o scrumiera. Cat de misto a fost partea sonora, wow. Toata lumea a urcat apoi cu mic cu mare in autocar, cu destinatia Areal Botanika. Eu conduceam masina mirelui, in spatele autocarului… pe care dupa primul semafor l-am pierdut. Noroc cu spiritul de observatie ca am sesizat masina fotografului si m-am tinut dupa ea. 

Areal Botanika este un loc frumos, undeva la cativa zeci de km de Praga. Minunat, sincer. Din cate m-am prins, e un hotel de clasa superioara, cu un teren de golf, cateva terenuri de tenis s.a., o padure amenajata pentru teambuilding-uri, si cateva case private high-end.

Nunta – a inceput ca-n povesti, insa a fost organizata ca o petrecere. Fiecare facea ce vroia: ori baga in el mancare (tip bufet) sau bautura pana crapa, sau asculta muzica suava cantata de unul la clape, sau facea baie in piscina, sau fugea in puta goala pe terenul de golf (fiul mirelui, de exemplu), sau digera un pahar de vorba. Spre inserate a devenit evident ca urmeaza un live-performance. Zis si facut, am avut parte de un super show, in 2-3 etape, din partea unui rock star bine cunoscut in Cehia, pe numele lui Jan (Honza) nu-stiu-cum-ca-nu-tin-minte; e un tip la vreo 46 ani, arata de 36, cu o personalitate foarte prietenoasa si fara fitze. Avand in vedere ca petrecerea a inceput pe la 13.00, muzica a incetat sa se auda de pe la 01.30, iar la 03.30 toti erau orizontali, adica in patul lor. Cazarea a fost oferita de miri pentru toti invitatii, atentie, la 4 stele intr-un cadru natural de exceptie. Totul s-a petrecut bine si a fost placut.

A patra zi ne-am trezit cu chiu, cu vai, dupa care am luat micul dejun (cine s-a trezit la timp), si fiecare si-a luat ramas bun. Restul zilei am frecat menta, am luat pranzul la Satelit Bar (cea mai crancena friptura de vaca) din nou, i-am prins degetelele in usa unui copil, am mai facut o plimbare prin oras si mi-am plans rana de la picior – degetelul mic a incasat un colt de masa pe la pranz.

Next… Berlin. Poze o sa fie imediat dupa ce voi avea conditii optime sa le flickaresc.