Marius Sigheti

In ultimele luni ale anului 2009 am fost destul de ocupat cu achizitionarea unei societati romanesti, in principal cu aspectele legate de negociere, ca greul de-abia acum incepe: autorizarea mea ca actionar, fiindca nu discutam despre un SRL oarecare. Fiecare pas ar fi putut aduce numeroase postari pe blog, din pacate n-am avut starea necesara, imi pare rau. Dar saptamana dinaintea Craciunului s-a intamplat ceva critic, care ma indeamna sa scriu cateva ganduri pe marginea subiectului. Le-am scris chiar atunci, dar am asteptat publicarea pana in ianuarie.

Voi scrie despre relevanta unor termene obiective (relaxate, daca vreti) in contractele cu care lucram.

In propunerea de cumparare a societatii in cauza (”Share Purchase Agreement”, sau “SPA”) exista multe definitii si termene, e normal. Unul din acestea este termenul de plata a avansului, o suma care indica seriozitatea cumparatorului. In cazul meu, o suma semnificativa. Domnii vanzatori au propus initial un termen de 5 zile lucratoare, pe care cu oaresce eforturi l-am negociat spre 15 zile lucratoare, fiindca nu aveam banii cash sau in conturi, ci trebuia sa contractez un imprumut. Ok, eu tot nu eram multumit cu cele 15 zile, desi n-aveam motive reale, dar am spus vanzatorului ca “am o presimtire” ca ar fi bune macar 5 zile suplimentare, din cauza unor factori pe care nu ii pot controla: viteza de lucru a angajatilor dintr-o banca din alta tara, responsabili de intocmirea garantiei creditului pe care il contractez aici in Romania pentru aceasta achizitie, si renumiti ca natie pentru relaxarea lor generala. In Serbia i se spune “opusteno”, ca sa va faceti o idee. Dar nu despre Serbia vorbim.

Zilele si saptamanile treceau, iar angajatii respectivi (si altii) ma plimbau cu zaharelul ca inteleg ce au de facut, ca sa mai dau un mail cu instructiuni, bla bla bla. In cele din urma, am ajuns cu posibilitatea reala de plata a avansului in ziua numarul 18 dupa semnarea contractului. Ma suna banca din Romania:

“Stiti, exista o problema. Nu putem elibera suma pentru a plati avansul dvs. catre vanzatori, deoarece contractul prevede ca in cazul neefectuarii platii in primele 15 zile lucratoare, acesta devine nul.”

Oops, hai sa ii anunt pe vanzatori si sa ii rog sa faca act aditional prin care extindem termenul de 15 zile cu cat o fi nevoie, ca bani am la dispozitie deja. Dam in alta problema:

Stiti, imputernicirile prin care dl. AT a semnat contractul din partea celor cinci vanzatori nu sunt valabile si in cazul anexelor. Trebuie sa obtinem altele, lucru cam greu in preajma sarbatorilor si avand in vedere ca un vanzator este dintr-o tara terta. Speram pe la mijocul lunii ianuarie 2010.

Le cam parea rau ca rostesc cuvintele astea, cand puteau avea niste bani seriosi in conturi. Ce sa le fac eu daca au fost rigizi ca Zidul Berlinului pe toata perioada negocierilor? Si uite asa stagnam si ne suparam. Eu am stiut ca o sa vina ziua in care rigiditatea lor o sa ii coste, si uite ca am intuit bine, inca odata. Legea compensatiei nu iarta.

Luati aminte.

Business avans, bani, Contracte, cumparat, negociere, plata, problema, share purchase agreement, termen, vanzatori

De la inceput vreau sa fac foarte clar ca titlul acestui post nu este o stire oficiala, este doar parerea mea strict personala despre institutia numita. Imi voi expune motivele care ma fac sa cred ceea ce scriu, prin cateva exemple.

Am auzit de ING de cand au deschis banca in Romania, dar mi se pareau fitzosi si rigizi. Dar am fost mai aproape de acest brand din momentul cand au deschis in Romania partea de asigurari, mai specific agentia din orasul meu natal. O cunostinta foarte buna de-a mea a fost numita AM (agency manager) din start, in urma unei povesti misto, dar care nu are loc aici. In acel an m-am inscris pe site-ul ING global sa primesc rapoartele anuale si alte documente. Pe care mi le-au trimis constant pana acum vreo 2 ani. Incepand cu 2009 m-au anuntat ca trebuie sa protejam mediul, ca ei reduc costurile, asadar daca le mai vreau, sa le scot de pe site in format PDF.

Cand eram student am aplicat pentru bursa ING, pe care n-am luat-o. A fost o situatie aiurea, ca aveam relatii personale cu toti marii sefi ai institutiei, dar n-am trecut de o tipa, Florentina Soare, la interviu. Mi s-a mai intamplat si in alte companii. M-am enervat atunci; erau primele clipe cand incepeam sa ma gandesc ca o sa-mi bag eu picioarele in toate firmele cu fitze, si o sa imi deschid eu una a mea.

Pe cunostinta mea din orasul natal am asistat-o de cateva ori in actiunile ei, sau am avut discutii prelungite cu ea despre asigurari, ING, cum merg lucrurile, ce nu merge, cum a corectat, cum dezvolta treaba s.a.m.d. Ma rog, ea deja ajunsese intr-o pozitie superioara, pozitie din care refuza sa avanseze din motive personale. E o persoana geniala si m-a facut sa imi placa de ING foarte mult. Mi-a fost si inca imi este mentor.

Mai sar peste cateva povesti interesante, dar la un moment dat, ING Bank a decis sa fie prietenoasa. A deschis office-uri, pentru persoane fizice. Evident, am deschis cont imediat, pe care il folosesc si azi.

Apoi ING a decis sa fie prietenoasa si cu companiile. Superb, m-am mutat si cu firma acolo, ba chiar cu toate firmele clientilor. Ei, aici a inceput sa se imputa treaba. Mie imi place in continuare ideea pe care merg, insa cred ca e aplicata gresit si va duce la un mare esec. Sa va spun cateva experiente:

• in unele cazuri, ne-au omorat cu nevoile de documente a.i. sa nu inchida conturile unei persoane juridice. Vroiau lamuriri peste lamuriri (desi existau unele oficiale, notariale) ca un asociat poate actiona in numele celuilalt.
• plati externe in HomeBank nu aveau, trebuia sa mergi in Kiseleff la head-office. Acolo, in cazuri de plati identice, cateodata cereau anumite documente suplimentare, alta data nu. M-au inebunit. Acum s-a rezolvat.
• Multi-transfer-ul din HomeBank a durat ceva vreme sa il descopar, dar hai sa zic ca problema e la mine. Am pierdut la vreme facand plati manuale de am imbatranit vreo 2 luni degeaba.
• am deja la activ doua plati care stim ca le-am facut, recipientii stim ca le-au primit, dar in extrasele lunare nu e nici urma de ele, iar ING zice ca daca nu-s acolo, platile nu s-au facut. Go figure!
• am pacalit relatiile cu clientii grav de tot, am sunat dandu-ma drept un strain (client de-al meu), vorbind in romana, stiind raspunsurile la intrebari, si mi-am rezolvat problema. Ok, e nasol, dar mi-a parut bine ca s-a intamplat. Oricum altcineva nu avea cum sa stie toate chestiile care m-a intrebat reprezentantul bancii. Cand am tratat problema cinstit, insa, m-am lovit de un zid. Asta nu poate duce la ceva bun.
• procedura de aprobare a unei amarate de descoperiri de cont dureaza vreo 2-3 saptamani. De ce?
• Iti dau un username sa accesezi HomeBank, ca n-ai cum sa il retii. Un carnat lung, fara inteles pentru oameni. Eu odata l-am uitat acasa, dar am avut de facut operatiuni importante, iar reprezentantul office-ului meu, office-ul in sine, dar si Relatiile cu clientii aruncau mingea de la unul la altul ca ei nu pot sa imi spuna username-ul, ci ceilalti, sau ca nu pot sa o faca deloc, nu pe telefon. Dar n-aveti un milion de informatii sensibile pe care puteti sa le verificati prin intrebari??? Eu cum imi fac tranzactiile daca n-am username-ul la mine, cand vizitez Patagonia?
• nu pot scoate extrasele de cont pentru septembrie 2008, incerc deja de ieri si HomeBank zice ca nu exista. Am inteles ca acestea devin disponibile la cateva zile dupa ce se termina luna. Ma rog…
• cireasa de pe tort: la o incurcatura intre office si head-office, in care fiecare sustinea un alt punct de vedere, omul din head-office mi-a spus “Domnule, astia din office nu sunt tocmai oameni de banca,…”. Poftim?????? Afara nu scrie ING Bank? Cazul l-am auzit si la alti parteneri de afaceri.
• imi apar in extras chestii gen, o suma platita de doua ori catre un beneficiar, dar suma pe care eu stiu sigur ca am platit-o o singura data, si in cu totul alta zi decat cele listate in extras.

Sunt total de acord ca faptele prezentate aici nu duc la falimentul unei banci. Sunt exagerat cu articolul asta. Dar sunt fapte care ma fac sa emit aceasta opinie, ca de ING se va alege praful in maxim 2 anisori (later edit: dupa doua saptamani de la scriere, se pare ca se anunta mai devreme). Si din pacate, desi am fost privit cu suspiciune de fiecare data cand am emis cate-o parere mai altfel, nu m-am inselat vreodata.

ING este brandul meu favorit, pentru cine nu stie. Chiar am scris postul asta cu mare parere de rau. Dar m-am saturat sa tin pentru mine.

Business afaceri, asa nu, asigurari, brand, casa, idee, ING, oameni, personal, plata, povesti, problema, Romania, Satu Mare, vreau