In primul rand, eu l-am folosit in directia Otopeni – Gara de Nord Bucuresti, nu si invers. Dupa Paste, cand m-am intors in Bucuresti cu avionul, dis de dimineata, am hotarat sa fiu altfel decat ceilalti pasageri – in mare parte tineri din categoria “corporate”. Si anume, mi-am propus sa iau trenul spre Bucuresti. Ei, corporates, nu au luat trenul fiindca e evident ca durata calatoriei este ceva mai lunga, si trebuiau sa ajunga la 9.00-9.30 la servici.

Sistemul functioneaza in felul urmator:

• verifici tabelul de plecari, care sunt din ora in ora, si cumperi biletul cu 6 RON.
• astepti sa se dea drumul la imbarcarea in autocar, un exemplar turcesc inchiriat de la Filaret, de altfel un vehicul chiar misto, in care iti poti depozita in cala bagajele la apasarea unui buton, elegant.
• faci transferul spre gara de unde vei lua trenul, pe DN1 in directia Ploiesti, in maxim 5 minute de la aeroport – vezi poza.
• Ajungi la …halta respectiva, in care daca esti la costum regreti ca te afli. Unde cobori este pamant si praf, apoi urci o panta spre linia de tren, ca sa ajungi intr-un spatiu fara adapost, in care te sufla vantul de nu ai mai vazut asa ceva. In cazul meu, era trecut de ora 10.00 dimineata, si era un frig crancen.
• Vine intr-un final trenul, o Sageata Albastra cu regim de Personal. Intre plecarea de la Otopeni si urcarea in tren sunt aproximativ 30 minute, foarte mult timp pierdut degeaba, in frig.
• Sa te urci in tren e o provocare, deoarece distanta dintre peron si tren este de minim 50 cm (de gol absolut), asadar cei in varsta, cu disabilitati sau cu bagaje mari au parte de un inconvenient in plus.
• Prima parte a drumuui este chiar frumoasa si pitoreasca, sa ii zic asa. Pe tot parcursul calatoriei sunt restrictii de viteza.
• Trenul opreste in Mogosoaia, locatie in care mai urca vreo cativa cetateni ai localitatii respective (if you catch my drift).
• Tiptil, tiptil, strecurandu-se printre tot felul de betoane si mizerii, trenul ajunge in Gara de Nord la linia 13, la aproximativ 60 minute dupa ce te-ai urcat in autocarul de la aeroport.

Alte constatari

1. durata totala a calatoriei mele de la aeroport pana in zona Obor a fost de 150 minute, la un cost de 8.5 RON, fiindca am luat metroul de la Gara spre Obor. Din punct de vedere costuri, e cea mai ieftina varianta, dar vine cu cateva minusuri (enumerate printre randurile de mai sus), ceea ce e normal in orice caz similar. Nu exista ieftin si exceptional, dar ieftin si bun exista.
2. Popularitatea serviciului nu este tocmai stralucitoare. In cursa pe care eu am efectuat-o am fost 2 clienti! Mi s-a spus din mai multe surse ca in general sunt doar o mana de oameni in fiecare directie, dar cand am sosit in Bucuresti, asteptau vreo 40 oameni sa se urce, pentru calatoria in directia opusa.
3. Per total, am ajuns la servici la aproximativ 2 ore dupa domnii si domnisoarele corporate, am reusit sa imi fac tot programul zilei, asadar graba tipica de a ajunge repede-repede la servici mi se pare nejustificata, in anumite circumstante.
4. Autobuzul 783 vine mult mai des la aeroport, costa aproximativ la fel ca si trenul dar ajunge in maxim 40 minute la Piata Victoriei – locatie oarecum echivalenta ca distanta cu Gara de Nord. Se poate sa fie ceva mai aglomerat, dar nu contati pe asta.
5. Autobuzul 780 vine si el des la aeroport, merge catre Gara de Nord (si tot asa), nu stiu cat costa, dar are aceleasi coordonate de plecare si sosire ca si trenul, in maxim 45 de minute, estimez eu.
6. Masina sau taxiul costa cel mai mult, si ajunge la Piata Victoriei, sa zicem, tot in vreo 30-40 minute.

Trageti concluziile singuri. Eu zic ca trenul asta e o optiune rezonabila, si ca nu e influentat de eventuale evenimente de pe DN1, care va pot incurca socotelile. Eu o sa il mai folosesc, dar nu foarte des.

M-au luat toate racorile mai devreme, cand citeam pentru prima data paragrafele pe care vi le redau mai jos. Subiectul acestora este Razvan Zainescu, un amic de-al meu din reteaua de alumni AIESEC, un om care a avut rezultate foarte bune in domeniul voluntariatului, dar si la Reuters, unde a lucrat multa vreme. Povestea e prea profunda, ca sa fac eu sumarul in antet. Merita sa o cititi, chiar si numai daca va face sa reflectati asupra vietii intr-un mod care va genera cateva schimbari de prioritati. Sunt tentat sa scriu ceva mult mai complex si grav ca tonalitate, dar hai sa raman la subiectul propriu-zis al postarii.

Va rog sa ii ajutam, eu personal asa voi face saptamana viitoare. Dati mai departe pe bloguri si in retelele organizatiilor non-profit.

Ei sint prietenii mei, Razvan si Raluca Zainescu.

Relatia lor a inceput acum 5 ani; anul trecut si-au luat un apartament, anul
acesta s-au casatorit. Parea ca nimic nu le sta in cale pentru a incepe o
viata frumoasa impreuna, pentru a-si cladi o familie fericita bazata pe
enorma dragoste ce ii leaga.

Insa pe data de 28.12.2008 un groaznic eveniment le-a spulberat toata
fericirea: in timp ce dormea, Razvan ( 31 ani ) a fost cuprins de convulsii
si si-a pierdut cunostinta. Raluca a chemat SMURD care a venit in 15 min si
exact cand au ajuns, lui Razvan i s-a oprit respiratia. Au fost nevoie de 40
minute de resuscitare, cu 6 injectii de adrenalina in inima, timp in care
creierul s-a aflat in hipoxie ( slaba oxigenare ). Razvan a intrat in coma
profunda – coma 3 pe scala Glasgow ( scala Glasgow noteaza de la 3 la 15, in
care sub 3 nu exista decat moarte clinica iar 15 inseamna starea unui om
normal ).

Razvan a fost transportat la Spitalul de urgenta – terapie intensiva Cluj.
In urma analizelor RMN ( atasate ) Razvan a fost diagnosticat cu
Encefalopatie Hipoxo-ischemica, avand leziuni pe creier ( ca urmare a
hipoxiei ) la nucleii bazalici si in cortexul parietal. Sansele pe care
le-au dat toti doctorii au fost minime in ceea ce priveste recuperarea lui
si au spus ca pana nu iese din starea de coma nu se poate face o estimare
realista a afectelor hipoxiei asupra creierului si asupra recuperarii
ulterioare.

In data de 16.01.09 Razvan a fost transportat in stare de coma cu elicopter
SMURD la Bucuresti, la Spitalul Municipal, sectia de terapie intensiva. Aici
s-au primit aceleasi pesimiste sanse.

In data de 19.01 Razvan s-a trezit din coma, in sensul ca a deschis ochii si
in urma testelor ce i s-au facut e fost reevaluat pe scala 8 Glasgow. A fost
o imensa bucurie pentru toti mai ales ca stiam toti ca cu cat va sta mai
mult in coma cu atat inseamna ca e afectat mai mult creierul ( ne-a fost
teama sa nu stea cateva luni in coma pentru ca doctorii au spus ca coma
poate dura de la cateva saptamani la cateva luni ). Incepand cu week endul
31.01 si pana in 2.02 cand s-a confirmat totul si de catre doctori, Razvan a
inceput sa dea alte semne: a miscat capul, urmareste cu privirea si
focuseaza, a miscat putin o mana si un picior. Aceasta zi a fost ziua in
care pentru prima data doctorii ( care au facut consiliu pe 2.02 ) au fost
optimisti si au dat sanse foarte optimiste de recuperare.

Tot in data de 2.02 cazul nostru a fost acceptat de clinica LMU ( Klinikum
der Universitat Munchen ) unde Razvan va sta in terapie intensiva
neurologica si apoi la recuperare. Este o sansa extraordinara data lui
Razvan date fiind conditiile si posibilitatile de acolo si pe care nu le
regasim in tara noastra.

 

In timpul comei si pana in prezent, Razvan a dezvoltat si o serie de
complicatii: edem cerebral de la resuscitare, o infectie urinara, o infectie
la ureche, tromboflebita la mana si cea mai grava: o infectie pulmonara care
nu cedeaza de 2 saptamani. Cu toate aceste complicatii ( dar cu speranta in
suflet ca aparatura, cunostintele profesionale si dotarile din strainatate,
cumulate cu faptul ca Razvan incepe sa dea semne fizice ) Razvan va fi
transportat pe data de 4.02.09 in Munchen la clinica LMU la terapie
intensiva.

 

Estimarea costurilor necesare in Munchen este de aprox. 100.000 eur (
spitalizare la terapie intensiva + internare ulterioara in sectia de
recuperare intensiva ).

 

Pe aceasta cale apelez la voi sa ne ajutati cu orice suma si sa intrebati in
jurul vostru pe oricine ar fi dispus sa se implice in aceasta cauza
umanitara.

Daca veti primi acest mail de la mai multi expeditori, inseamna ca sint cu
atat mai multi prieteni ai lui Razvan si ai Ralucai care s-au implicat in
acest caz, care au donat bani si care va roaga si pe voi sa donati.

Ajutati-i! Sint tineri, se iubesc, au viata inainte si mai ales daca
Dumnezeu i-a dat sansa lui Razvan sa ne dea semne ca se poate face bine,
haideti sa-l ajutam ! Vrem sa-i vedem zambind ca si in poza cat mai
repede!!!

 

Avem deschis un cont de card in RON:

IBAN: RO49BRDE445SV31646394450;

Banca: BRD

Titular cont: Raluca Cristurean  ( e numele de fata al Ralucai Zainescu ).

Multumim! Dumnezeu sa ne ajute!

Later edit: O sa introduc in post doua poze la subiect. Sper ca incepe sa se adune ceva in conturi.

Later edit 2: O cunostinta comuna a fost in vizita la Razvan:

Zai dormea in carucior cand am ajuns, drept care am vorbit un pic cu Raluca. Nici acum nu se stie ce anume a cauzat coma (i-a fost verificata inima si nu are nici o malformatie). Respira singur, inghite, reactioneaza la voce si atingere, insa nu se stie daca vede. I-au stimulat ochii insa nu au observat nici o activitate neuronala – pe de alta parte daca se uita la soare, ii inchide, asa ca se spera sa fie doar vorba de o sinapsa lipsa care trebuie refacuta.

Cand s-a trezit, i-am tinut mana pe mana lui am inceput sa vorbesc cu el si sa ii povestesc de toti din aiesec (despre care mai stiam si eu cateva ceva). A reactionat prin miscarea nervoasa a capului si prin datul marunt din buze ca si cum ar vrea sa vorbeasca. Raluca, sotia lui, mi-a spus ca rostise cu o zi inainte “a” si “o” asa de bine incat avea senzatia ca incepe sa vorbeasca. Cateodata se uita la mine, insa nu stiu daca ma vedea sau se uita prin mine. La un moment dat a ridicat ochii spre cer si spre un copac si se uita intens la el.

Apoi, Raluca il tot imbia sa imi spuna ceva, sa transmita ceva celor de acasa. Am glumit zicand “accept si o injuratura”. Asta a declansat o miscare nervoasa a capului si a mainilor (nu stiu daca e de bine sau e de rau – insa a existat o reactie).

M-a durut enorm sa il vad in aceasta stare. Rational, stiu ca ii este mult mai bine decat a fost, insa realizez ca mai are un drum lung ca sa fie asa cum il stim cu totii.

In aceeasi clinica sunt doar doi pacienti de 30 de ani, restul fiind in varsta. Celalalt, un polonez, facuse in dimineata respectiva primii pasi dupa 1 an jumatate de stat in clinica!

Va scriu ca sa nu-l uitati! Am fost solidari cu el cand am auzit vestea, insa mai are nevoie de noi! Atat el cat si familia lui care duce tot greul. Sunt la Munchen, intre straini, fara sa stie germana, fara sa ii viziteze multi oameni. Daca la inceput s-a perceput in @ doar partea financiara, cred ca acum e nevoie de ceva in plus.

Later edit 3: ma duc sa il vizitez pe Razvan la Munchen, la inceputul lunii iunie – chiar daca nu ma cunoaste bine. Il cunosc si il respect eu.

Am ales destul de repede site-ul www.bileteavion.ro pentru doua motive:

• sunt mai vechi pe piata, si am mai facut o tranzactie cu ei in trecut
• pretul pentru o cursa Bucuresti-Praga era 317 EUR vs. 341 EUR la www.paravion.ro

Tranzactia s-a terminat cu bine, insa am cateva lucruri de zis:

• nu mi-a placut manaria cu pretul: cand mi se arata pe site, scria ca toate taxele sunt incluse in pretul de 317 EUR, inclusiv X si Y. Cand a venit nota de plata, a mai fost adaugat un service fee, care a dus pretul la 342 EUR.
• nu mi-a placut faptul ca iti ofereau modalitate de plata cu cardul, dar de fapt se referea la mutarea posteriorului propriu catre agentia lor, si acolo puteai plati la un POS. Ha!
• nu mi-a placut ca ti se trimite un email cu rezervarea, apoi unul cu modalitatea de plata – pe care l-am cerut in mod repetat pe telefon
• nu mi-a placut, apropo de telefoane, faptul ca la numerele de pe site nu raspunde nimeni, sau raspunde un robot care iti spune ca nu are timp de tine. In emailul cu rezervarea erau intr-adevar numere de telefon valide.

Culmea e ca in ziua de azi, desi ajungi sa injuri un furnizor pentru un motiv mai mult sau mai putin important, tot te intorci la el. Nu ma intrebati de ce, fiindca mai am de documentat, e doar o observatie pe baza experimentelor proprii si ale prietenilor. Ce sa zic, cumparaturi fericite!