Marius Sigheti

Cand am auzit prima data de acest serviciu, am fost incantat. Cand l-am folosit prima data, n-am mai fost chiar la fel de incantat. Pe scurt, asta veti citi mai departe, asa ca va puteti opri chiar acum daca nu va intereseaza detalii, sau puteti citi alte postari de-ale mele.

In primul rand, eu l-am folosit in directia Otopeni – Gara de Nord Bucuresti, nu si invers. Dupa Paste, cand m-am intors in Bucuresti cu avionul, dis de dimineata, am hotarat sa fiu altfel decat ceilalti pasageri – in mare parte tineri din categoria “corporate”. Si anume, mi-am propus sa iau trenul spre Bucuresti. Ei, corporates, nu au luat trenul fiindca e evident ca durata calatoriei este ceva mai lunga, si trebuiau sa ajunga la 9.00-9.30 la servici.

Sistemul functioneaza in felul urmator:

• verifici tabelul de plecari, care sunt din ora in ora, si cumperi biletul cu 6 RON.
• astepti sa se dea drumul la imbarcarea in autocar, un exemplar turcesc inchiriat de la Filaret, de altfel un vehicul chiar misto, in care iti poti depozita in cala bagajele la apasarea unui buton, elegant.
• faci transferul spre gara de unde vei lua trenul, pe DN1 in directia Ploiesti, in maxim 5 minute de la aeroport – vezi poza.
• Ajungi la …halta respectiva, in care daca esti la costum regreti ca te afli. Unde cobori este pamant si praf, apoi urci o panta spre linia de tren, ca sa ajungi intr-un spatiu fara adapost, in care te sufla vantul de nu ai mai vazut asa ceva. In cazul meu, era trecut de ora 10.00 dimineata, si era un frig crancen.
• Vine intr-un final trenul, o Sageata Albastra cu regim de Personal. Intre plecarea de la Otopeni si urcarea in tren sunt aproximativ 30 minute, foarte mult timp pierdut degeaba, in frig.
• Sa te urci in tren e o provocare, deoarece distanta dintre peron si tren este de minim 50 cm (de gol absolut), asadar cei in varsta, cu disabilitati sau cu bagaje mari au parte de un inconvenient in plus.
• Prima parte a drumuui este chiar frumoasa si pitoreasca, sa ii zic asa. Pe tot parcursul calatoriei sunt restrictii de viteza.
• Trenul opreste in Mogosoaia, locatie in care mai urca vreo cativa cetateni ai localitatii respective (if you catch my drift).
• Tiptil, tiptil, strecurandu-se printre tot felul de betoane si mizerii, trenul ajunge in Gara de Nord la linia 13, la aproximativ 60 minute dupa ce te-ai urcat in autocarul de la aeroport.

Alte constatari

1. durata totala a calatoriei mele de la aeroport pana in zona Obor a fost de 150 minute, la un cost de 8.5 RON, fiindca am luat metroul de la Gara spre Obor. Din punct de vedere costuri, e cea mai ieftina varianta, dar vine cu cateva minusuri (enumerate printre randurile de mai sus), ceea ce e normal in orice caz similar. Nu exista ieftin si exceptional, dar ieftin si bun exista.
2. Popularitatea serviciului nu este tocmai stralucitoare. In cursa pe care eu am efectuat-o am fost 2 clienti! Mi s-a spus din mai multe surse ca in general sunt doar o mana de oameni in fiecare directie, dar cand am sosit in Bucuresti, asteptau vreo 40 oameni sa se urce, pentru calatoria in directia opusa.
3. Per total, am ajuns la servici la aproximativ 2 ore dupa domnii si domnisoarele corporate, am reusit sa imi fac tot programul zilei, asadar graba tipica de a ajunge repede-repede la servici mi se pare nejustificata, in anumite circumstante.
4. Autobuzul 783 vine mult mai des la aeroport, costa aproximativ la fel ca si trenul dar ajunge in maxim 40 minute la Piata Victoriei – locatie oarecum echivalenta ca distanta cu Gara de Nord. Se poate sa fie ceva mai aglomerat, dar nu contati pe asta.
5. Autobuzul 780 vine si el des la aeroport, merge catre Gara de Nord (si tot asa), nu stiu cat costa, dar are aceleasi coordonate de plecare si sosire ca si trenul, in maxim 45 de minute, estimez eu.
6. Masina sau taxiul costa cel mai mult, si ajunge la Piata Victoriei, sa zicem, tot in vreo 30-40 minute.

Trageti concluziile singuri. Eu zic ca trenul asta e o optiune rezonabila, si ca nu e influentat de eventuale evenimente de pe DN1, care va pot incurca socotelile. Eu o sa il mai folosesc, dar nu foarte des.

Life, Travel avion, bilet, Bucuresti, calatorie, dn1, oameni, repede, sistem, tineri, tren

Ma uitam acum cateva zile asupra sistemului de “votare directa”, votul uninonimal cum ii spune. A mai observat cineva cat de varza e?

Candidatii care castiga votul popular in colegiile lor nu au garantia ca vor lua scaunul, iar de fapt vor fi zeci de cazuri cand alesul final va fi cel care a luat locul doi sau chiar trei. In anumite cazuri, chiar daca un candidat castiga 50% din voturi, se prea poate sa nu ii fie permisa ocuparea scaunului in Parlament, deoarece un partid nu poate castiga toate scaunele.

Presupun, ca multi altii care stiu, ca publicul habar nu are de aceasta “chichitza”. Sau nu le pasa? Incredibil.

De fapt, ca sa-l citez pe un expat din Bucuresti: cu un calculator de buzunar, un sondaj electoral pe jumatate corect, si cu lista de candidati in mana, oricine ar putea afla de pe acum exact cine va fi ales in fiecare scaun. Si din pacate, presa nu ne serveste articole bazate pe acest fapt.

Ca si o concluzie, cateva anomalii care nu ar trebui sa existe intr-un sistem uninominal, dar exista in Romania:

1. Inca exista un prag parlamentar. Asta se traduce in faptul ca daca oamenii din Somcuta Mare il voteaza pe Bulan de la Partidul Erdeesh sa ajunga Prim Ministru, el nu va putea face acest lucru daca Partidul Erdeesh nu va trece de pragul minim national.

2. Chiar daca un candidat va avea cele mai multe voturi intr-un colegiu electoral, acesta nu va fi cel castigator.

3. Candidatii unui partid nu vor putea castiga toate locurile intr-un judet, chiar daca populatia acelui judet il voteaza.

4. Fundamental vorbind, votantii inca aleg pe baza listelor electorale (vedeti tabelele de pe paginile 3 si 4 din documentul oferit mai jos), iar numele din acestea sunt definite de performanta partidului intr-un judet.

Textul legii este aici. Pe scurt, acesta nu este un sistem uninominal.

Later edit: in 3 decembrie 2008, apar in sfarsit in presa reactii de nemultumire apropo de subiectul prezentat. Cred ca daca o faceau inainte de alegeri, prezenta la vot ar fi fost si mai dezastruoasa.

Announcement, Life asa nu, candidat, Erdeesh, oameni, partid, Romania, sistem, uninominal, varza, vot

Practic vorbind, omul la care fac referire in titlu candideaza pe alte meleaguri, asa ca ne multumim cu privitul si ii lasam pe ai lui sa il voteze, sunt sigur ca o vor face. Ceea ce ma bucura cu adevarat sunt confirmarile tot mai multe si repetate, unele neinsemnate si de putini stiute, altele la nivel de candidatura la Presedintia SUA, ca ne paste un val de lideri proaspeti, ca ne asteapta schimbari mari de tot. Acum poate va ganditi ca ma refer la Barack Obama si Statele Unite, insa de fapt ma gandesc inclusiv la tara mea, Romania. Apropo, eu cred ca paragraful asta de inceput putea fi mai bine scris, dar nu ma ajuta bilutele in seara asta.

De cativa ani ma invart in tot felul de medii, cercuri, organizatii, retele, sau asociatii. Am cunoscut astfel cateva mii de tineri si cateva sute de oameni trecuti de 40 de ani. Majoritatea se cunosc intre ei, sau prin apartenenta la aceeasi retea sau la retele partenere, se pot cunoaste foarte usor; reteta asta implica si un grad de incredere sporit intre ei inca din start!

Va spun, exista tineri promitatori, foarte bine pregatiti, (si) cu experienta beton in spate, care isi doresc sa aduca valoare Romaniei, insa momentul perfect pentru ei (noi, de fapt!) inca se lasa asteptat. De fapt, pot paria ca unii dintre tineri habar nu au ca vor avea ocazia sa faca o treaba faina candva, doar cocheteaza cu ideea insa se fac ca n-o observa. Problema e ca infectiile din sistem inca sunt grave iar romanii mai trebuie sa fiarba nitel in zeama mucegaita in care se zbat grabiti, pana se vor prinde ca asa nu se mai poate. Vom mai astepta putin, viitorii lideri isi vor vedea de imbogatirea experientei in domeniul lor, precum si a relatiilor necesare unor demersuri marete avand in vedere planurile pe care le au, sau nu deocamdata, cu tarisoara noastra.

In SUA mie mi se pare ca momentul cheie a sosit, si nu ma pot abtine sa nu impart cu cetitorii mei, putini la numar cum mi-i atrag, un viral Barack Obama de care am aflat via Lee Wilkins. Vorba lui mi se aplica, gradul meu de cunoastere in problematica alegeri SUA se apropie de zero, insa e ceva cu omul asta care te face nu doar sa ai incredere in el, ci incredere ca lucrurile vor merge bine sub conducerea sa.

Visez la ziua in care eu voi anunta in premiera un filmulet similar, insa cu un roman despre Romania. Va veni! [Va trebui sa ma cititi inca vreo cativa ani, hehe ]

Life alegeri, asa da, experienta, incredere, lideri, oameni, obama, presedinte, Romania, sistem

Fac cumparaturi online de multa vreme. Am cumparat de toate: de la pixuri, hartie, carti, cadouri, electronice, template-uri website, muzica, software, s.a.m.d. Mai am putin si imi cumpar masina online; ma rog, de fapt asa mi-am gasit-o, doar ca n-am platit-o online. Am cumparat din Romania, dar si de pe alte meleaguri. Pe anumite site-uri am si vandut niste produse, dar asta conteaza mai putin. Cu alte cuvinte, cred ca imi pot exprima o opinie.Cand ne gandim la acest subiect in Romania, aproape sigur ca primul nume site la care te gandesti este emag.ro. Sau poate okazii.ro, daca e sa ne luam dupa clasamentul trafic.ro. Eu am cumparat de sute de milioane la emag, si zeci de milioane sau doar milioane de la altii. Cateodata cumpar din oficiu pe emag, alta data parca am chef sa o fac la cel mai mic pret, pe care il gasesc pe price.ro.De cateva luni incoace, comertul online in Romania mi se pare ca scade in calitate. M-am saturat de toti ofertantii, cu Emag in frunte. De ce?

• un pret mic ascunde de obicei cateva capcane (a se citi: dezamagiri pentru client)
• un pret mare nu e neaparat scutit de ipoteza anterioara.
• produsele nu prea sunt in stoc, adica nu sunt; cateodata se afirma ca sunt, dar afli ca de fapt depozitul e in Giurgiu sau mai stiu eu pe unde.
• plata nu e ceea ce ar trebui sa fie; ma supara in special neacceptarea OP-urilor sau afirmatiile unor vanzatori ca din cauza ca ai platit online, dureaza mai mult pana le intra banii.
• [mai scriu in viitor daca imi aduc aminte alte aspecte]

Pe scurt, ideea e ca produsul il obtii dupa cateva ore in cele mai bune (si rare!!!) cazuri, dupa 24 sau 48 ore in cele mai multe cazuri. Cel mai repede am primit un articol de lenjerie intima pe post de cadou, de pe www.just4girls.ro, in 2 ore dupa ce am terminat treaba online; de acord, am platit vreo 15-20 RON pentru urgenta pe care am solicitat-o, dar ea exista ca optiune, asta e important!! Cel mai tarziu …nu am primit un videoproiector, comandat si platit saptamana trecuta pe Emag; dupa 5 zile m-au sunat ca de fapt scula s-a scos din productie, nu poate fi adusa, deci mi se dau banii inapoi.

Cei implicati, atat vanzatorii dar si cumparatorii sunt “aware”, adica au la cunostinta, un aspect cheie: toti cumparatorii (eu cred ca majoritatea, oricum) vor produsul de pe site ACUM. Imediat. In cateva ore. Azi. Neaparat. Ne caracterizeaza urgenta, lucru care se reflecta si aici. Cand vreau acel cadou, il vreau acum pentru ca am uitat de petrecerea lui X-ulescu si trebuie sa rezolv chestiunea cadoul imediat. Cand vreau un videoproiector, il vreau urgent pentru ca mi-a aparut ceva in business care necesita prezenta lui pentru prezentarea de maine dimineata. Cand vreau un laptop fitzos, il vreau urgent pentru ca am strans cateva luni ca sa mi-l cumpar, si de-abia astept sa il am in maini; acum am banii, si ma astept sa il primesc repede pentru ca discutam pe banii mei, pe care tu ii vrei. Ati inteles ideea.

Cred ca nu voi fi contrazis ca in fiecare firma care se ocupa de vanzari produse online e o mare nebunie, un haos. O agitatie controlata, mai mult sau mai putin. Problema e ca livrarea nu e acum in 99.8% din cazuri, conform burtometrului meu. E un burtometru mare, cine ma cunoaste stie. 

Am tot contemplat la ideea de a porni un business care sa lucreze cu stocuri imense, dar care sa poata livra imediat. E usor de zis, dar al naibii de greu de pus in practica. In 2004, am vazut in Olanda o afacere din asta, in industria furtunelor; aveau orice tip de furtun iti trece prin cap, intr-un mare depozit, capabil sa livreze oriunde in Europa in 48 ore, chestie imposibila daca iti comandai de la producatori. Revenind, strategii posibile sunt multe, una mai buna/proasta decat cealalta:

• oferi pe site un extra charge pentru orice produs, pentru livrare in 3 ore sau in aceeasi zi, de exemplu. Te-ai putea numi nesimtit ca faci asta, tu avand de fapt produsul dar il faci mai scump decat ceilalti. De fapt nu esti nesimtit, cica iti amortizezi tot ceea ce te costa foarte mult a.i. sa tii acele stocuri.
• oferi pe site optiuni cu livrare in 2 ore, in aceeasi zi, in 24 ore, in 48 ore. E cam acelasi lucru ca mai sus, insa mai complicat, nu sunt sigur ca e o idee buna. Keep things simple.
• oferi pe site produsele in conditii normale de livrare, ca toti ceilalti, dar le ai pe stoc, nu aburesti, iar chestia asta iti va aduce suprematia pietei. Teoretic, deoarece cuvintele astea costa jdemii de euro pe putin, in costuri. Ca pret, mi se pare normal sa fii aproape cel mai scump, sau chiar cel mai scump. Oferi un serviciu pe care clientul se poate baza.
• oferi pe mai multe site-uri, de nisa, produse in conditii normale de livrare, de pe stoc, la preturi rezonabile. Adica imparti placinta in placinte mai mici, de care se ocupa cate-o echipa separata. Varianta asta mi se pare cea mai fezabila, fiecare unitate de profit cu treaba ei, pe care eu cred ca o poate face mai bine decat o unitate gigantica, care are toate produsele in sarcina. Si-ar cunoaste treaba mult mai bine, poate estima stocurile mai bine, se adapteaza mai repede, costuri mai mici, lume mai fericita.
• combinatii intre cele de mai sus
• alte idei?

Cine detine raspunsul, va avea cota maxima din piata romaneasca. Nu exclud posibilitatea ca un jucator nou-noutz sa poata acapara o cota semnificativa din piata. Azi, cei mici sunt noii mari. Eu m-as baga in chestia asta, daca as gasi parteneri de cinste. Iubesc serviciile de calitate. Ma enerveaza sa trebuiasca sa cumpar de la furnizori pe care ii urasc.

Later edit 1: si Lavinius Marcu de la CaptainGo a scris despre asta, recent. Mai precis despre o experienta neplacuta placuta cu Emag.

Later edit 2: mi-am adus aminte de un site de comert online de care sunt ultra mega-multumit, din toate punctele de vedere. Este vorba de www.biroticaonline.ro, detinut de firma H.M.S. Future Solutions SRL, cu care am intrat in contact acum 13 luni de zile, de la care am comandat deja de foarte multe ori, avand pana acum un volum de tranzactii imens. Inca de la prima comanda, cand nu aveau cum sa banuiasca ce va urma in viitor in relatia noastra, baietii mi-au telefonat imediat cum le-a intrat in sistem cererea, mi-au reconfirmat informatiile de baza apropo de livrare, au intrebat daca pot sa livreze mai devreme (!!!), mi-au propus produse alternative in locul celora care poate nu erau in stoc, cu scuzele de rigoare, deci m-au tratat ca un rege. Ceea ce pot sa zic ca imi place. Asta se repeta la fiecare zece zile, de 400 zile incoace. Bravo baieti! Apropo de ei, am avut discutii cu furnizori alternativi din acelasi domeniu, care ma tot momeau ca ei au preturi mai bune, livrare la fel, ca HMS ma pacalesc, ca virgula castiga foarte mult de pe urma mea s.a.m.d. Sa fiu sincer, habar nu am daca e adevarat, daca platesc intr-adevar prea mai mult, chiar nu vreau sa stiu; nu cred, dar chiar daca e adevarat nu imi pasa, si stiti de ce? Pentru ca sistemul functioneaza perfect, marfa imi vine imediat, plata o fac cand am bani, iar baietii fac deja parte din familie.

Later edit 3: Cu emag am incheiat-o, nu mai cumpar ever, m-am saturat de corporatia asta de cacao. Devin tot mai respingatori pe masura ce cresc. Paharul meu s-a umplut.

Business, Internet, Marketing asa nu, bani, cheia, cumparat, emag, experienta, masina, okazii, online, plata, produse, Romania, servicii, sistem, vanzari, vreau

Nu dati informatiile de pe cardurile bancare niciunei persoane, indeamna o cunoscuta fraza din industria bancara. Desigur, cu totii o respectam mai mult sau mai putin. Chiar si eu.

Candva in aprilie am dat totusi informatiile la inregistrarea pe un site, pentru doi prieteni. Site-ul presupune diverse achizitii, de obicei lunare. Acestea pot fi amanate. Ne-am inteles cu ei sa schimbe amandoi in sistem cardul meu cu unele ce le apartin, cat mai curand. Unul dintre ei a facut-o, altul nu. Dupa prima luna, m-am trezit ca sistemul ma taxeaza 800 RON, si nu stiam de ce. Ghici ciuperca…

Omul mi-a platit dupa cateva saptamani, am rezolvat-o, i-am spus omului sa bifeze “postpone autoship”, iar banii mi-au fost in siguranta. Numai caaa, sistemul a schimbat username-urile tuturor, inlocuindu-le cu cifre. Oamenilor le-a fost usor sa uite cum sa intre in sistem, sa-si administreze conturile. Inclusiv mie, inclusiv acestui prieten. Faza s-a combinat cu delasare si amanare, si uite asa tocmai m-am trezit taxat din nou cu 1200 RON, intr-un moment in care aveam nevoie de fiecare cent.

Se cheama prostie. A mea, a lui.

Se cheama vanzari. Ale lor.

Apropo de asta, vedeti ca pentru inregistrarea pe iTunes se cer coordonatele unui card bancar. Pe astea ne-embosate Apple nu le accepta. Va sugerez sa nu va dati cardurile embosate a.i. prietenii sa fie inscrisi, ca nu se stie niciodata cand le vine cheful de cumparaturi. Pe banii vostri.

Zic mersi ca am scapat usor, totusi. Greselile tineretii.

Business, Life amanare, asa nu, autoship, bancar, bani, card, faza, greseli, oameni, prostie, sistem, vanzari