Am intrebat despre un masaj tailandez, insa am aflat ca toate intervalele orare ale zilei erau deja rezervate. Concluzia pe care am tras-o era ca precis merita sa vad despre ce e vorba, totusi. In cele din urma, s-a gasit in program 30 minute libere pentru un masaj de spate cu uleiuri aromatice. In poza de mai jos e o secventa din finalul procedurii.

Dar pana sa ajung la masaj, se cerea sa petrec vreo 1-2 ore in Chill-Out area, rasfatandu-ma cu celelalte servicii oferite – la care aveam acces timp de 2 ore gratuit, in baza camerei speciale pe care o aveam rezervata in hotel, hehe. A fost de vis:

• sezlonguri foarte confortabile orientate spre ecranul gigantic pe care ruleaza filme inspirationale cu natura inconjuratoare, pe fundal muzical de relaxare, uneori similar cu Yanni – spre deliciul meu.
• doua paturi si mai confortabile, inconjurate de perdele, pe care puteai sta in intimitate cu partenerul/a, acestea fiind orientate tot spre ecran, in caz ca doreai sa privesti.
• ceaiuri aromatice la discretie, sampanie sau mere.
• piscina cu jacuzzi, foarte fain sa cauti butoanele albastre in ea ca sa pornesti diversele jeturi.
• sauna turceasca, finlandeza sau bio, cu instructiuni clare de folosire, loc de dus foarte la indemana in fiecare caz, arhitectura si curatenie perfecta.

Singurul mare soc pentru mine, dar cu care m-am acomodat repede, e ca inauntrul centrului te afli intr-una din doua stari: cu halat, sau gol-pusca.

Masajul de spate a fost mega-profesionist din toate punctele de vedere, toti cei 37 euro au fost cheltuiti cu satisfactie: de la amenajarea zonei unde se face masajul, a saltelei cu flori, a miresmelor, si nu in ultimul rand profesionismul desavarsit al filipinelor care livreaza serviciul. M-am simtit ca nou, desi am fost tratat doar 30 minute.

A doua oara cand m-am regasit in Ljubljana, respectiv in acelasi hotel, mi-am facut programul in asa fel incat sa beneficiez cu varf si indesat de serviciile Sense. Deocamdata am facut:

1. Tratament facial Carita (Paris). 90 minute magice pentru o fata fina ca a unui bebelus.
2. Descuamarea corpului (Marmalade body peeling). Tratament cu sare speciala pentru curatarea epidermei, urmat de impachetare si scufundarea pentru 15 minute intr-un pat cu apa.
3. Masaj terapeutic filipinez Hilot cu frunze de banane si ulei de nuca de cocos. Mai trebuie sa descriu?

Dupa ce public acest articol ma duc din nou in Chill-Out area, fiindca ma asteapta un “King Thai Massage” de doua ore, prima constand intr-un masaj tailandez traditional, iar a doua intr-un masaj tailandez cu uleiuri aromatice. O sa spuneti ca sunt nesimtit; n-o sa va contrazic.

Decizia o luati singuri. Dar eu va garantez ca Slovenia este o tara in care astfel de servicii sunt cerute de turisti din toate tarile lumii. Pagina web a Sense Wellness Club este aici.

O sa inchei revenind la hotelul unde m-am “petrecut” eu, Austria Trend, completand faptul ca si serviciile oferite de acesta (per intregul ansamblu!) sunt tot un rasfat, pe care vi-l recomand.

Primul avantaj al calatoriei cu avionul spre Slovenia este sosirea in jurul orei 9.00, pe care o faci deasupra unui fundal mirific, gen Elvetia: foarte mult verde, copaci, munti, cate-o casa sau un grupulet de case, curat bec, totul la locul lui. Aterizezi cu un zen bun, adicatelea.

M-am gandit eu ca parca as evada din Ljubljana, dar nu am luat decizia finala pana cand nu m-am sfatuit cu soferul care m-a dus la hotel. Aici am facut o smecherie premeditata: am lasat hotelul sa imi trimita Mercedesul S-class cu sofer, de 2x mai scump decat un taxi normal, si de pana la 8x mai scump decat autobuzul. De ce? Pentru ca eu vroiam sa il prind pe sofer fericit ca incepe ziua cu o incasare buna, motiv pentru care sa aiba deschidere la gura, avand in vedere tirul de intrebari pe care il aveam pregatit pentru el. A functionat!

Asa ca odata cazat la Austria Trend Hotel (o unitate upmarket, apropo) am cautat o masina de inchiriat. N-am reusit sa prind Smart decapotabil, pe care il doream pentru fun si pentru costuri reduse. Dar mi s-a oferit un Peugeot 207 decapotabil, dublu dpdv costuri, pe care l-am acceptat.

Am pornit direct la drum, directia:

1. Pesterile Postojna

Largest cave room ever

Cel mai lung sistem de pesteri din Slovenia, foarte popular intre turisti. Drumul pana acolo a fost fermecator, doar 30 minute, 60 km. Am avut noroc, fiindca am ajuns cu un minut inainte sa inceapa un tur care se intampla din ora in ora, altfel imi strica tot programul zilei. Cele 100 minute petrecute in pesteri au fost foarte misto, ramai mut la atata amar de stalactite, stalagmite, piloni, spaghete si altele. Ma enervau unii romani care erau in tur cu mine, li se rupea de regulile de conduita ale organizatorilor – spre deosebire de toate celelalte natii. Dar cel mai impresionant moment este vizitarea ultimei sectiuni: o “hala” cu o acustica geniala (un sunet se aude in ecou timp de ~6 secunde), mare cat sa incapa 10.000 oameni in ea, inalta de 40 metri (!!!! – fara piloni), la mai bine de 100 metri sub un munte. Pe vremuri se intamplau mari concerte acolo, dar in anii recenti s-au prins ca instrumentelor muzicale nu le place umiditatea 100%. Mother Nature e o doamna, va spun!

2. Castelul Predjama

Mi-a placut in mod deosebit drumul de 9 km de la Postojna pana la acest castel, serpuit intre vai si dealuri. Imaginea cu masina de mai de sus e fotografiata in acea zona. Castelul nu l-am vizitat, doar trebuie sa las ceva de facut si pentru alte vizite, insa vroiam neaparat sa il vad cum arata. Frumos, evident!

De aici era o optiune sa ma duc repede-repede la Lipice, la cea mai tare crescatorie de cai din Europa (cred), cu o traditie de 400 ani, pentru sedinte de calarie si peisaje de poveste. Data viitoare!

3. Pesterile Skocjan

Poate va intrebati deja ce e cu pesterile astea la sloveni; ei bine, au cel putin cateva mii  si descopera cate-o suta de noi pesteri pe an. Astea de la Skocjan sunt mai misto (din anumite puncte de vedere) decat cele de la Postojna, ca doar nu au ajuns pe lista UNESCO degeaba. Vroiam neaparat sa fotografiez cu degetzelul meu o poza pe care o tot gaseam pe internet, din cadrul natural al zonei, dar in pesteri n-am (mai) intrat deoarece:

• ma racisem zdravan la Pesterile Postojna, iar aici trebuia sa merg 3.5 km pe jos, si dura chiar mai mult. Simteam cum ma arde gatul cand eram cu banii in mana sa cumpar bilet, si efectiv am renuntat. Degeaba ai la tine inca un pulover, trebuie sa te imbraci mult mai bine pentru a suporta 12 grade Celsius – inclusiv intr-un trenuletz care goneste de nebun prin pesteri.
• mi-am dat seama ca durata turului imi strica restul serii, pe care mi-l doream si mai mult. Pesteri vazusem deja, nu? De revenit cu partenera de viata, zic eu – la cat de romantica e zona, si cat de misto sunt cateva site-uri inauntru.

4. Portoroz

Comerciala sau ba, e o statiune fainuca pe coasta Marii Adriatice, care imi place oarecum mai mult decat cele de pe litoralul nostru. Doar nu degeaba ii spune Portul Trandafirilor. Ce-i drept, am gasit-o cam pustie, dar sunt sigur ca duhneste de turisti in sezon. In plus, sta foarte bine la capitolul conferinte. Mi-a placut si drumul pana acolo, cativa kilometri fiind facuti pe o sosea la 3-4 metri de mare.

Mai sunt foarte multe de vazut, dar eu zic ca am facut o treaba buna pentru orele pe care le aveam la dispozitie. Daca mi s-ar mai da ocazia sa repet ziua, cu siguranta as reusi sa vizitez si Castelul, si pesterile Skocjan, si cel putin inca un oras, gen Trieste – da, in alta tara!

Recapitulam: Slovenia e o tara mica, dar frumoasa, cu o mare diversitate de peisaje si curata. Cel mai tare aspect mi se pare ca din Ljubljana ai posibilitatea sa ajungi la ski sau alte zone muntoase in care te simti bine in maxim 30 minute, iar la mare in 70 minute. Va spun sincer, e prima tara pe care o bag in lista tarilor preferate in care as putea sa ma relochez.