Candidatii care castiga votul popular in colegiile lor nu au garantia ca vor lua scaunul, iar de fapt vor fi zeci de cazuri cand alesul final va fi cel care a luat locul doi sau chiar trei. In anumite cazuri, chiar daca un candidat castiga 50% din voturi, se prea poate sa nu ii fie permisa ocuparea scaunului in Parlament, deoarece un partid nu poate castiga toate scaunele.

Presupun, ca multi altii care stiu, ca publicul habar nu are de aceasta “chichitza”. Sau nu le pasa? Incredibil.

De fapt, ca sa-l citez pe un expat din Bucuresti: cu un calculator de buzunar, un sondaj electoral pe jumatate corect, si cu lista de candidati in mana, oricine ar putea afla de pe acum exact cine va fi ales in fiecare scaun. Si din pacate, presa nu ne serveste articole bazate pe acest fapt.

Ca si o concluzie, cateva anomalii care nu ar trebui sa existe intr-un sistem uninominal, dar exista in Romania:

1. Inca exista un prag parlamentar. Asta se traduce in faptul ca daca oamenii din Somcuta Mare il voteaza pe Bulan de la Partidul Erdeesh sa ajunga Prim Ministru, el nu va putea face acest lucru daca Partidul Erdeesh nu va trece de pragul minim national.

2. Chiar daca un candidat va avea cele mai multe voturi intr-un colegiu electoral, acesta nu va fi cel castigator.

3. Candidatii unui partid nu vor putea castiga toate locurile intr-un judet, chiar daca populatia acelui judet il voteaza.

4. Fundamental vorbind, votantii inca aleg pe baza listelor electorale (vedeti tabelele de pe paginile 3 si 4 din documentul oferit mai jos), iar numele din acestea sunt definite de performanta partidului intr-un judet.

Textul legii este aici. Pe scurt, acesta nu este un sistem uninominal.

Later edit: in 3 decembrie 2008, apar in sfarsit in presa reactii de nemultumire apropo de subiectul prezentat. Cred ca daca o faceau inainte de alegeri, prezenta la vot ar fi fost si mai dezastruoasa.